Balamaua și atât

Era un cântec al lui H. Mălineanu, cântat de mara ianolii în copilăria mea, în care era vorba de o orchestră ăn care vioara s-a răsculat și a zis că va face solo. Tot așa au procedat și alte instrumente, până s-a ales praful de orchestră. rezultă un lucru foarte simplu: fiecare instrument are rolul său. În niciun caz un contrabas nu va susține un concert solo de 3 ore cun nici o vioară, chiar dacă Stradivarius este, nu va rezista fără fluierături mai mult de două ore.

În politică s-au inventat partidele balama. Rxistă niște formațiuni puternice. Pentru a fi create majorități de conjunctură, sunt rupte felii importante din acele partide mari și puternice. Se apelează nu la oportuniști, ci la actori, introduși în spectacol pentru a asculta de comenzi.

Partidele balama au fost, sunt și vor fi cât va fi și politica, pentru că așa cum este definit partidul, el e făcut să ia puterea. Că o ia sau nu  o ia, este o altă poveste. Cu un 10 -15% niciodată nu va exista speranța de a se așeza vreodată în capul mesei la împărțirea halealei. Dar ca partid balama, orice partiduleț care trece pragul electoral vine la masa bogatului și dacă nu e așezat la loc de cinste, măcar niște firimituri prinde și el.

Este important cum se croiește un astfel de partid, încât să joace în spectacol rolul ce i se cuvine. Dacă personajul care cară tava este de mare potențial, își închipui că autorul l-a făcut să fie junele prim, lucrurile nu-i vor fi favorabile. În piesă sluga este slugă și niciodată nu are cum să devină nobilul galant, veșnic tânăr și îndrăgostot.

O analiză mai atentă trebuie acordato formațiunilor politice mai mici care au jucat un rol deosebit în istoria postdecembristă dâmbovițeană.

Partidul România Mare, partid de autor a jucat un rol împortant dar asemenei unei feștile, când s-a terminat gazul, a trecut în uitare.

Partidul Alianța pentru România - APR a avut o viață scurtă, iar traiectoria liderului ei Teodor Meleșcanu arată exact ce rol a avut acest partid.

Partidul Democrat Liberal al lui Theodor Stolojan a avut o doctrină exprimată  cu claritate mai ales în plan economic. tentativele de a redeveni premier ale șefului acestui partid mimate drăguț dar neconvingător, ca și retregerea din cursa prezidențială au arătat cu claritate care a fost rolul liderului în acea piesă cu durată determinată de 10 ani.

Partidul Unității Națiunii Române - PUNR a pornit din start cu un obiectiv greu de creat libertate de manivră, interesul național nefiind panaceul universal de pliere pe orice comandă politică de la un moment dat. Aceasta a fos și situația ăn acre acest partid nu a avut cum să se plieze pe un nou context decăt cu eforturi supranaturale.

Partidul poporului dan Diaconescu, a reușit prin populismul său aproape convingător îndreptat spre lumea deosebit de săracă să acapareze o mare parte din electorat. Faptul că fondatorul acestui partid nu a înțeles care îi este rolul absolut episodic și nu a trecut în planul specific celui care cară tava și tace în piesele lui William Shakespeare, l-a dus după gratii.

Uniunea Democrată a maghiarilor din România nu intră în acestă analiză, întrucât este cu totul și cu totul altceva pentru viața politică de la noi. Aduce echilibru și culoare.
Partidele balama au viată scurtă asemeni rolurilor de servitori, pași, armurieri, menajere, ușieri, vidanjori din piesele unor dramaturgi mai mari sau mai mici.

Rezultă cu claritate că marele scriitor care elaborează piesele ce se joacă pe scene importante, crează personaje care nu trebuie să-și iasă din rol,  să rostească replicile scrise de el  și mai ales să facă pașii pe scenă pe care regizorul i-a specificat.

 În caz contrar, textul se taie, vorba regizorului: ce se taie nu se fluieră.