Maratoanele cele dâmbovițene

De când vremea s-a făcut frumoasă, Bucureștiul este bântuit de maratoane în fiecare duminică. Tot centrul este blocat, întru nobile cauze. Ca întoteauna când în joc este banuul, lăcomia și lipsa de management, clar că lucrurile decurg anapoda.

În mod normal, așa cum se practică în marile capitale din lume, numărul competițiilor sportive ce blochează orașele este număr limitat. De aceea există maratoane dispersate peste tot în teritoriu și nimeni nu are a se văita că duminică de duminică circulația este perturbată fără rost.

Maratoanele se organizează pentru:

- cauze nobile;

- a dezvolta  plăcerea de a face mișcare;

- a atrage sponsori;

- creșterea vizibilității;

- a arăta că și vipurile aleargă;

- a da de lucru unora;

- a distrage atenția de la marile probleme;

- a nu face nimic.

În opinia mea, organizațiile care își propun să organizeze maratoane trebuie să-și subordoneze activitatea Primăriei sau guvernului. Un maraton nu este organizat de nea Gică de la-mpins vagoane. de aceea, marii organizatori, eu am numit doi, dar ar mai fi CORS, vreun minister de sport, vreun club mare de fotbal bănos sau cineva așa de rezonanță ar trebui să aibă în atenție și o astfel de manifestare.

În loc sa fie unul cel mult două maratoane pe sezon, din rațiuni de lipsă de coordonare la nivelul administrașiei, se propagă o harababura caracterizată prin lipsa de eficiență. Dacă maratoanele devin tradiționale și au  date fixate și numărul participanților va fi substanțial mai ridicat și calitatea participanților va fi cu mult mai bună, fără a face artificii precum fragmentarea.

Lăcomia este unul din factorii care determină organizarea de către oricine a unui maraton. Se stabilește o cauză nobilă, se caută sponsori și se derulează un maraton organizat în pripă. Se dau diplome și premii. Nu am văzut afișate în mediul virtual date care să rezulte cu claritate că scopul a fost atins, adică să fie date valori legate de:

- sume oderite de sponsori;

- cheltuieli de organizare;

- sume acordate ca premii;

- suma netă oferită scopului pentru care a fost organizat maratonul;

- excedentul trebuie să fie NUL.

În cazul în care cel care organizează un maraton are forță puternică:

- sponsorii vin cu sume substanțiale;

- premiile sunt importante;

- mijloacele media vor di mult mai prezente;

- impactul social va fi cu mult mai mare;

- perturbarea mersului cetății va fi controlată;

- sprijinul acordat celor în nevoie va fi cu eficiență ridicată.

Sunt sigur că orgoliile vor menține și acest nobil mijloc de a promova mișcarea la un nivel scăzut. Sunt sigur că și în continuare se vor manifesta carențe de management cu efecte nedorite asupra participanților, dacă mă gândesc la faptul că un organizator în acest an a schimbat regula, de la 4 participanti la o echip, fiecare alergând 10km la 3 membri în echipă, ceea ce înseamnă că din 3 echipe se vor forma 4, care vor trebui să se omogenizeze.

Și mai sunt și altele, căci nimeni nu face nimic degeaba, mai ales că foamea este mare.

(03 aprilie 2016)