Festivalul Crizantema de aur de la Târgoviște

Absolut din întâmplare am văzut pe TVR 2 că la Târgoviște are loc ediția a 56-a a Festivalului de Romanțe Crizantema de Aur. Cu un buget mic și cu un comportament de provincie, și această ediție ca și celelalte se desfășoară sub semnul mediocrității.
Reclama festivalului a fost mediocră.
Premiile sunt mediocre.

Prezentatorii sunt mediocri.

Orchestrele sunt mediocre.

Aranjamentele florale sunt mai mult decât mediocre.

Nu zic nimic nici despre concurenți și nici despre recitalurile de după concurs.

La drept vorbind, ce se întâmplă la Târgoviște nu depășește statutul de șușe pentru că sala e mică, publicul este puțin, ritmul este stătut și conținutul are prea multe hibe, care fac din fiecare seară un ceva care nu merită să pierzi timpul și să mai adi și bani pentru a sta acolo în sală.

În momentul de față romanța este foarte puțin promovată și soliștii care să interpreteze romanțe nu au nume sonore. căci nioci romanța nu este genul care să se cânte la nunți după ce lumea este mahnură și are chef de dansuri lascive și de băutură la greu să se simtă foarte bine. Din această cauză, romanța nu este genul gustat. Textele și muzica asociate romanțelor au un ceva care te face s-o iei la fugă. Parcă toate romanțele sunt la fel și parcă niciuna dintre romanțele cântate acum nu este de reprodus pentru a fi fredonată de mine sau de tine în baie sau când întindem rufe în balcon. 

Este adevărat că romanța este ceva asociat cu tritețea, cu despărțirea, cu iubirea neîmplinită, cu bătrîânețea cu vremurile trecute și lucrurile nu au cum să se schimbe peste noapte, căci ea nu este săltăreață, cu este asociată cu nebuniile tinereții, dar și așa, dacă ar fi niște nume sonore, dacă muzica ar fi interpretată de niște orchestre cu har și dacă acompaniamentul la vioară ar fi asigurat de vreun celebru violonist sau ar fi acolo un naist de renume, lucrurile ar arăta altfel. Așa cum se prezintă acum, festivalul Crizantema de Aur este exact cum a fost el proiectat, adică o manifestare culturală a unui oaș de provincie, care face ca alte orașe de provincie să-și trimită reprezentanții, pentru a se manifesta ca niște provinciali, cu haine de provincie, cu gesturi de provincie, cu vorbe de provincie, cu coafuri de provincie, cu zâmbete de provincie și nimic de secol al XXI-lea, de parcă timpul a rămas bătut în cuie în vremurile ceaușiste.

Aș fi fost foarte încântat dacă Festivalul Crizantema de Aur s-ar derula ca un proiect și Alina MAVRODIN VASILIU ar fi manafera acestui proiect. Adică ar merge la bancă, ar lua un credit și ar asigura finanțarea proiectului, incluzând aici, închirierea sălii, tipărirea de bilete, premiile, plata orchestrelor, plata juraților, plata soliștilor care au recitaluri și în final ar ieși pe plus din încasările biletelor, din încasarea drepturilor de televizare a spectacolelor, iar managera Alina MAVRODIN VASILIU și-ar trage un salariu adevărat de manager adevărat. Mergând pe mila consiliului județean, pe dărnicia unor sponsori dar și pe alte mici venituri, ceea ce se întâmplă acolo nu depășește limitele sărăciei unui buget minuscul cu bani de la stat.


(20 octombrie 2023)