Gândirea algoritmică

Pe vremea mea, când nu exista nici Internetul și nici despre plagiat nu se vorbea, elevii în școală erau învățați să gândească și să construiască texte astfel încât cine citește să înțeleagă și dacă dorește să facă ce scrie acolo, să obțină exact ceea ce autorul textului a precizat din start ca obiectiv. Adică, dacă vreau să fac o mămăligă, gândirea algoritmică va descrie pașii în succesiunea lor logică astfel încât cine îi urmează, să obțină în final mămăliga fără niciun incident, adică o mămăligă garantată.

Gândirea algoritmică presupune structurarea a tot ceea ce se întreprinde. Ca să înșurubăm ceva, trebuie mai întâi să existe separate șurubul și piulița, iar gândirea algoritmică va preciza că se ia șurubul potrivit cu piulița potrivită și se produce înșurubarea prin rotirea piuliței în sensul acelor de ceasornic.

Gândirea algoritmică reproduce ceea ce există în natură. Când bate vântul, frunzele se mișcă în copac și unele se desprind, plutesc în aer și apoi aterizează lin pe pământ. Acest lucru l-a făcut și omul cu parapanta, care merge pe vârful dealului, ia viteză, se desprinde de pământ, plutește lin și aterizează, de asemenea, lin pe pământ. Și macaraua imită exact ceea ce face brațul omului. Și avionul face exact ceea ce fac păsările în zbor. Gândirea algoritmică descompune și recompune mișcări și piese, astfel încât mecanismele de derulare ale unor activități să fie înțelese corect și reproduse întocmai, ca riscurile de eșec sau de eroare să fie minimizate.

Omenirea a făcut progrese importante având la bază gândirea algoritmică, pentru că ea a fost premisa firească a gândirii orientate spre abstractizare și spre generalizare, singura care a asigurat progresele spectaculoase ale științei moderne.

(27 octombrie 2023)