Totul pornește de la faptul că în constituția României nu apare cuvântul onoare. De aceea, față de persoanele din politica țărilor civilizate, care dacă apar situații speciale incompatibile cu funcția ocupată, acele persoane fac cel puțin doi sau trei pași în spate, la noi, nu numai că nu se întâmplă așa ceva, ba din contră, respectivii trag cu dinții de funcții și se agață de scaune. Chiar dacă instanțele pronunță sentințe definitive, unii politicieni nu vor să părăsească funcțiile, iar după executarea pedepselor, doresc să se întoarcă în viața politică de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.
Ideea este că o persoană publică din politică, având o funcție importantă, asupra căreia plutește o suspiciune legată de o faptă de care numele respectivei persoane este legat, pentru a lăsa justiția să făptuiască actul de cercetare penală și aceasta să ofere soluția definitivă, ar trebui să facă un pas în spate sau altfel spus, să demisioneze din funcție.
La noi, așa ceva nu am prea văzut, iar scenele au un penibil atât de enervant încât se invocă prezumția de nevinovăție și numai după ce a fost dată sentința definitivă și politicianul este încătușat și dus la pușcărie, respectiva persoană își pierde poziția automat, postul devenind vacant, nu rezultă că a părăsit poziția din proprie inițiativă ca un act de onoare, făcând pasul în spate.
Îmi amintesc cazul lui Liviu DRAGNEA care a ținut cu dinții de toate funcțiile până în ziua în care s-a dat sentința definitivă de închisoare cu executare și a fost dus cu duba la penitenciarul Rahova. Numai după ce a intrat la pușcărie, postul de președinte al PSD a devenit vacant, la fel și postul de președinte al camerei deputaților.
Lozinca fără penali în funcții publice se traduce după modelele din țările civilizate ca fiind fără persoane asupra cărora planează suspiciuni de încălcare a legilor, în funcții publice. Exemplele sunt deosebit de numeroase în care președinți de stat au demisionat în secunda a doua după ce au făcut gafe impardonabile în timpul unor discursuri sau s-a dovedit că au încălcat coduri de etică și de morală, fără să aștepte sentințe definitive ale justiției, ca la noi. Când la noi s-a cerut fără penali în funcții publice, s-a făcut referire la ideea ca politicienii asupra cărora planează suspiciuni de orice natură, să facă un pas în spate, să demisioneze și să lase justiția să-și facă treaba, fără ca ei să se lupte în justiție pentru a-și demonstra nevinovăția îndeplinind simultan atribuții politice și administrative importante, nu de pe poziția de simplii cetățeni, cum ar fi normal. La noi, prin persoană penală se înțelege persoana care are o sentință judecătorească definitivă de condamnare și-l face incompatibil să mai ocupe funcția publică importantă de pe poziția căreia a făcut ceea ce l-a dus spre condamnare cu sau fără executare. Ideea de fără penali în funcții publice, se referă la politicieni care trebuie să dea dovadă de onoare și imediat ce asupra lor planează suspiciuni mai mult decât rezonabile de încălcare a legii, să demisioneze și punct.
Colectivitatea #REZIST nu consideră nici moral, nici etic și nici dovadă de integritate ca o persoană asupra căreia planează suspiciuni mai mult decât rezonabile că a încălcat legea, să mai rămână cocoțată pe funcția importantă, până când după ani și ani justiția va da o soluție definitivă. Lista celor care nu au avut onoarea necesară pentru a face un pas în spate este extrem de lungă și ani și ani s-a vorbit despre ei fie că erau corupți, fie că erau plagiatori, fie doar că aveau prestigiul știrbit datorită suspiciunilor care pluteau asupra faptelor în care ei au fost implicați. Trebuie înlocuit cuvântul penali cu un alt cuvânt care nu presupune să se aștepte până la sentința definitivă, ci să fie vorba de persoana asupra căreia planează suspiciuni mai mult decât rezonabile că a încălcat legea. este la fel când vrem să definim cuvântul sponsor cu ceva echivalent și acel cuvânt echivalent la sponsor, nu-l găsim.
(05 iulie 2023)
No comments:
Post a Comment