Iartă-i Doamne, că nu știu de fac!

Îmi aduc aminte că acum ceva timp, discutam cu cineva și-mi explica procesul de scriere a unui articol, iar citările și referirile nu existau, în timp ce copy-paste era la acesta parte integrantă a procesului de scriere a articolului. Omul așa învățase și așa făcea. Nici nu auzise de plagiat și de scrierea unui articol original. Era important la el să i se spună în câte zile să scrie articolul și câte pagini să aibă articolul.

Faptul c ă o tanti își angajează sora la același loc de muncă unde era și ea, nu i s-a părut nimic neobișnuit. Faptul că șoferul lui tanti gestiona grozăvii, nu era ceva neobișnuit, căci nu știa, deși doar asocierea cu ea îi deschisese insului toate ușile posibile și imposibile.

Faptul că sunt persoane cu acte de nevăzători, dar conduc autoturisme, că există persoane cu grave probleme, dar nu le întreabă nimeni de nimic, totul pare a fi normal. Este vorba de o normalitate strâmbă, deformată din mintea celor care nu au niciun reper, pentru că s-au format într-o lume gelatinoasă, unde nu există onoare, proceduri, etică și fiecare face ce-i bubuie prin cap, crezând că lumea este orânduită după cum gândesc ei. Nu spun decât atât:

- Iartă-i Doamne, că nu știu de fac!


(17 iulie 2023)