Onanismul politic în spațiul mioritic

Spațiul mioritic este ca orice spațiu pitoresc, populat cu oameni de toate felurile, cu IQ repartizat după curba lui GAUSS, adică marea majoritate a oamenilor sunt buni, așezați în felul lor. Un procent mic este format din oamenii absolut special, iar un procent la fel de mic este format din nepricepuți, din indivizi care atunci când auzi de ei, trebuie s-o iei la fugă. Printre cei nepricepuți se află foarte mulți politicieni care sunt oameni:
- fără profesie,
- fără experiență,
- sub-mediocrii,
- aroganți, 
- inculți, 
- care știu să se facă preș în fața șefilor,
- orientați doar pentru interese.

Mulți dintre oamenii acre se află în funcții alese sau în administrație exersează cu succes oanismul politic. Nu trebuie să mă apuc eu aici și acum să detaliez ce este onanismul pentru că orice dicționar o face cu mult mai bine decât aș face-o eu și în plus, Internetul este plin de articole și de filme pe această temă.

Rolul meu este să explic ce este onanismul politic. Ca în teoria mulțimilor, pentru onanismul politic nu este o definiție, dar conceptul se clarifică prin exemple.

Un personaj face onanism politic dacă arunci când i se pune o întrebare, el bate câmpii vorbind despre altceva.

Un personaj face onanism politic dacă în 10 ani de activitate bine plătită când trage linie nu are să pună sub linie ceva semnificativ ca rezultate palpabile.

Un personaj face onanism politic dacă se laudă după trei sau chiar patru ani de mandat, că va face, că va drege, pentru că pe durata mandatului său nu a făcut nimic.

Un personaj face onanism politic dacă vorbește o oră despre ceva, iar noi cei care-l ascultăm nu înțelegem nimic, pentru că vorbele lui se potrivesc oricărui context, doar spectatorii fiind alții.

Un personaj face onanism politic dacă vine să dea lecții cum este bine să facă cineva un anumit lucru, deși când el a fost la butoane a dovedit cât de incompetent a fost, din moment ce nu a rezolvat nimic.

(17 iulie 2023)