Corupția nevinovată

Noi trăim într-o lume în care nu ne dăm seama de multe lucruri și credem că tot ceea ce facem, este corect, bine, folositor, eficient, necesar și de calitate, deși lucrurile stau cu totul altfel, dacă facem o analiză mai atentă. De cele mai multe ori nu realizăm că am luat-o pe arătură, că tot ce facem este la marginea eticii și trăim cu impresia că numai alții fac greșeli, în timp ce noi suntem imaculați.

Să ne imaginăm că suntem soț și soție profesori la un liceu în orașul X. Să presupunem că eu predau matematica și soția mea predă chimia. Să presupunem că fiul nostru este elev în liceu și mai mult, este elev în clasa unde predau eu matematica, dar predă și soția mea chimia. 

Există tot timpul o serie de întrebări pe care și le pun colegii fiului meu, dintre care enumer aici:

- oare îl anunță când va fi ascultat pentru notă?

- oare îi spune subiectele la teză?

- oare nota dată nu e mai mare cu un punct?

În plus, colegii mei de catedră profesori, pentru a avea o relație bună cu mine și cu soția mea, cu siguranță că vor închide ochii la unele răspunsuri greșite ale fiului meu, cu siguranță că la teză cel mult vor fi corecți în a-i da nota sau vor proceda la adăugarea unui punct-două, față de ceea ce el merita.

Se spune că profesorii nu trebuie să-și mediteze elevii de la clasă. Frumos și etic. Dar în speța despre care discut acum, nu meditatul este problema, ci atmosfera creată în jurul fiului meu, care este elevul lui tăticul și al lui mămica. Cu siguranță situația lui școlară nu reflectă nici pe departe ceea ce el a învățat, căci toți colegii mei, discret, cu talent și cu delicatețe vor căuta să-l protejeze, pentru că în mintea lor, ei vor să aibă o relație bună și cu mine și cu soția mea. 

Ceea ce am prezentat nu este corupție în ochii nimănui pentru că fiul meu are dreptul să meargă la școală. Fiul meu are dreptul să aibă profesor de matematică și de chimie. Și eu și soția mea suntem profesori titulari, deci faptul că predăm la o clasă sau la alta, în ochii tuturor este doar exercitarea meseriei noastre de dascăli. Realitatea ar zice, dacă chiar am da dovadă de o doză minimă de decență, că pe fiul nostru ar trebui să-l evalueze alți profesori, nu noi, să-i predea alți profesori, nu noi și dacă este să mergem până la capăt, fiul nostru ar trebui să fie elevul altui liceu, nu al liceului unde tata și mama sunt profesori.



(17 iulie 2023)