1.000 de oameni care m-au impresionat: Ana nebuna

Așa i se zicea: Ana nebuna. Nu știu dacă era nebună, dar după ceea ce făcea, ne ducea pe toți cu gândul că ceva sticleți are ea la cap.
Ana avea capre.
Ana mergea cu caprele prin mărăcini și venea zgâriată toată pe mâini, pe picioare, pe față. 
Ana venea cu sacii de iarbă s-o pună la uscat pentru capre.
Ana se temea de farmece și credea că lumea îi face ei farmece.

Ana umbla cu ciorapi de lână fie vara, fie iarna.

Ana nu mergea la biserică, dar își trimitea fiica să-i aducă aghiazmă și să dea acatiste.

Ana se închina tot timpul pe stradă și bătea mătănii de parcă ziceai că e apucată.

Ana și-a bătut păsărica la trecerea mașinii cu CEAUȘESCU pe la noi prin mahala dinspre Bascov.

Pe mine m-a impresionat Ana nu ca persoană, ci ca ființă care știe să trăiască într-o izolare totală, fără a avea dialog cu nimeni, fără a accepta că trăiește într-o lume ca toți ceilalți, dar care credea că toți îi sunt dușmani. M-a impresionat că atunci când a trecut prin dreptul porții noastre și i-am zis sărut mâna, ea a scuipat de trei ori în trei direcții diferite și a mers mai departe cu masul iuțit, deși eu eram doar un copil de vreo opt ani, nu mai mult și se zice că la vârsta aceea copiii nu sunt purtători de păcate.


(02 aprilie 2023)