Mihail SADOVEANU mi-a placut ca scriitor. Unii spun ca este greoi, ca are fraza prea lunga. Mie nu mi s-a parut deloc plictisitor, obositor si de necitit. In timpul vietii si-a publicat opera in volume legate frumos, volume pe care le-am citit. Mai mult mi-au placut povestirile lui istorice dacat romanele.
La Mihail SADOVEANU mi-a placut cum recita el Sara pe deal, de Mihail EMINESCU. Cred ca acea recitare este cea care se potriveste perfect acelei poezii. Emana liniste si calm, exact ceea ce este o seara intr-un decor de poveste.
N-am sa inteleg chestia cu romanul Mitrea Cocor, caci el ca scriitor era mult prea mare si deja facuse compromiosurile cu regimul comunist care sa-i asigure confortul necesar, asa ca extensia de roman realist-socialist mi se pare atat nenecesara, cat si fortata.
Mihail SADOVEANU era si erou de cantece pentru copii.
Bunicul SADOVEANU pe punte ne-a urcat
Si drum fara primejdii
Pe mare ne-an urat,
Canta Silvia CHICOS in emisiunile pentru copii. Mihail SADOVEANU ramane un mare scriitor, chiar daca filmele facute dupa romanele sale au unele distorsiuni si sunt prea schematice sau ay=u tuse ingrosate, care diminueaza din profunzimea scrisului.
Ceea ce amintesc de fiecare data contemporanilor mei, se leaga de scrierea lui Mihail SADOVEANU cu numele Locul unde nu se intampla nimic, definitorie pentru ceea ce suntem noi dupa 1989, cand autostrazi nu facem, spitale nu facem, ansambluri de locuinte nu facem, constructii importante nu facem, ci doar ne mocirlim ca sa ni se potriveasca scrierea lui Mihail SADOVEANU unde am devenit locul in care fix, nu se intampla nimic, adica nimic bun ca nasoleli sunt la tot pasul.
(02 ianuarie 2020)
No comments:
Post a Comment