Am mai scris despre Adrian PAUNESCU. Nu voi scrie acum nici de poetul Adrian PAUNESCU care si-a dorit sa fie sebat ca poet national, nici de Adrian PAUNESCU cel care organiza cenaclul Flacara, nici de Adrian PAUNESCU cel care avea revista Flacara, nici de Adrian PAUNESCU, acel om care se batea pentru a rezolva problemele oamenilor nevoiasi, nici de Adrian PAUNESCU care recita poeme ale multor scriitori avand o memorie extraordinara si nici despre Adrian PAUNESCU, cel care si-a organizat un amre spectacol in comuna natala Barca.
Am sa scriu despre socul pe care l-am trait la Timisoara in ziua inmormantarii lui Adrian PAUNESCU. Pe OTV era transmis cortegiul funerar al lui Adrian PAUNESCU, iar pe TVR2 un filosof de doi bani il balacarea le Adrian PAUNESCU. Eu stiam ca 40 de zile de la moartea unui om nu trebuie sa i se aduca ocoari, pentru ca sufletul chinuit al defunctului sa-;i gaseasca linistea. Nefericitul filosof nu stia acest lucru si se deslantuise ca bezmeticul. Nu m-a mirat, ca asa este romanul. Nu are respect fata de nimic si face lucruri negugetate, crezand ca razbunandu-se face c-c-tul praf.
Orice s-ar zice, despre filosoful acela obscur nici dracul nu va aminti vreodata, dar despre Adrian PAUNESCU orice istorie a literaturii romane va trebui sa scrie, caci Adrian PAUNESCU este un poet foarte bun de 100 de ori mai bun decat unii care se cred demni de a fi in manualele de liceu.
(04 ianuarie 2020)
No comments:
Post a Comment