Eram in Belfort la o bursa cand pe TV France 5 am vazut un cortegiu funerar si crainicul vorbea ca marele scriitor Eugene IONESCO este condus pe ultimul drum. Atunci mi-am reamintit ca in Ro se montasera gratie lui Radu BELIGAN piese ale lui Eugene IONESCO, lucru care nu se mai face acum, caci fiica sa nu mai vrea acest lucru.
Eugene IONESCO era un mare roman care a fost adoptat de Franta si l-a facut si academician, ceea ce rar se intampla acolo, unde ei au o puzderie de nume ilustre, iar strainii sunt cernuti cu mare atentie inainte de a li se acorda onoruri neconventionale, ci onoruri prin care-i integrteaza in cultura lor. La noi s-au jucat piesele Rinocerii, Cantareata cheala, Ucigas fara simbrie, Lectia si Regele moare, ale lui Eugene IONESCO.
N-am apucat sa vad la teatru pe viu niciuna dintre piesele marelui Eugene IONESCO, dar am urmarit pe youtube fie spectacole, fie fragmente din unele piese. Stiu doar ca suntem suficient de ignoranti sa nu facem pasii care trebuie pentru a ne aduce acasa marile valori, iar acum nu am nicio apasare ca Eugene IONESCO a ramas un exilat si ca micimea caracterelor de la Bucuresti face ce face si da cu bata-n balta cand e vorba de a recupera timpul irosit fara rost.
(02 ianuarie 2020)
No comments:
Post a Comment