Miracolul chinezesc s-a produs de ani buni, de când comuniștii chinezi au înțeles că nu revoluția culturală este soluția, ci deschiderea spre capitalism, spre noile tehnologii și mai ales, spre realizarea unei productivități superioare, în paralel cu asigurarea calității produselor. Faptul că populația Chinei era în 2018 de 1.427.647.786 locuitori, a impus luarea de măsuri importante privind planificarea familiei și la ora actuală există un control bine pus la punct legat de natalitate.
China are un rite de dezvoltare fără precedent, iar puterea financiară a Chinei a atins cote greu de imaginat acum 20 de ani. Totul mergea uns în China, până la apariția catastrofei din Wuhan, era leagănul producției mondiale și al exportului unei game deosebit de variate de produse, încât în USA în magazine de produse destinate gospodăriei peste 70% erau made in China. Nici Europa nu a fost colită de importurile de produse din China, ceea ce a determinat o repoziționare a conducătorilor UE față de agenda politică a Europei privind robotizarea, informatizarea cu orientare spre producția autohtonă, pentru a recupera ce mai este de recuperat, în condițiile în care forța de muncă în Europa este extrem de scumpă, ceea ce influențează competitivitatea produselor realizate local, chiar dacă nu apar prețurile de transport care cresc prețurile produselor chinezești, acestea tot ieftine rămân.
Tot ce era de făcut se făcuse pentru a contracara influența chinezească din zona economică spre politic, pentru că se știe că țara care are putere economică foarte mare are și un cuvânt greu pe piețele financiare și consecința imediată, se impune și în politică.
Virusul care a lovit orașul Wuhan a făcut ceea ce nimeni nu-și imagina asupra economiei Chinei. Pustiirea unui oraș, încetarea oricărei activități economice, a generat efecte pe care nici cutremurele, nici inundațiile nu le-au adus ca niveluri, pentru că în cazul acestora se știe că au durată limitată, efecte despre care se știu multe și există metode de a contracara efectele. În cazul epidemiei cu acest coronavirus, lucrurile includ multe necunoscute. Efectele se vor resimți pe termen foarte lung.
Mie îmi este tare greu să cred în coincidențe.
Imi aduc amine că incendiul de la cathedral Notre Dame din Paris s-a produs în data de 15 aprilie 2019, iar Paștele romano-catlicilor era în 21 aprilie 2019.
Anul Nou Chinezesc începe pe 25 ianuarie 2020, iar epidemia de gripă în Wuhan s-a declanșat în partea a doua a lunii decembrie 2019, iar restricțiile impuse au făcut ca pe 25 ianuarie 2020 orașul Wuhan să fie pustiu.
este posibil să fie doar coincidențe, dar repet, mie îmi este tare greu să cred în asemenea coincidențe, mai ales că noi avem proverbul, nu există fum fără foc, ceea ce mă duce cu gândul că gripa este doar fumul, că focul trebuie căutat în altă parte, cum și în cazul focului de la catedrala Notre Dame, acesta a fost fumul, focul trebuie căutat tot așa în alt loc.
Nu cred în conspirații maléfice, nu cred în govern mondiale, ci în acțiuni gândite care funcționează pe principiul pieselor de domino. Trebuie să ne reamintim că din când în când vedem la Tv piese de domino așezate, care după ce este lovită una dintre ele, celelalte cad în mod cu totul spectaculos, pe durata a multor minute, impresionând pe cei prezenți, dar și pe cei din fața micilor egrane. Acestea arată că se poate. Orice este posibil, iar chestia cu jocul de biliard în care apar acele lovituri de maestru, ne pun pe gânduri și complică și mai mult raționamentele și legăturile de cauzalitate.
Vă mai amintiți acea lovitură a bilei de golf executată de un nevăzător, bilă care a intrat în gaura cu steguleț, uimind pe toată lumea? Aceasta este o întâmplare, dar nu este și o coincidență, să fie clar. Sau nu este nici una, nici alta.
(29 ianuarie 2020)
No comments:
Post a Comment