Friday, January 3, 2020

Am fost contemporan cu Marin A. LUPU

Marin A. LUPU a fost primul rector cu care am avut contact ca student si apoi ca asistent universitar. Mi s-a parut a fi un om rece si rautacios. Nu am o explicatie. L-am vazut in sala de lectura unde un student isi pusese paltonul pe masa in loc sa-l duca la cuier. Am auzit discutia lui cu studentul.
- Al cui e paltonul? a intrebat rectorul.
- A meu. A raspuns studentul.
- Esti student, a intrebat Rectorul.
- Da. A raspuns studentul.
- De maine n-ai sa mai fii! A zis rectorul.
Pentrummine dialogul acesta a spus totul. O singura data am fost in cabinetul sau in toamna lui 1971, iar solutia data, de fapt nicio solutie, m-a facut sa-mi zic ca n-am sa mai intru niciodata in cabinetul vreunui rector si pana cand colegul meu ROSCA m-a invitat expres dupa 40 de ani, am mai intrat in acel cabinet. Marin A. LUPU a fost rector in intervalul 1961-1971.
El venea din catedra de Istorie a economiei nationale si era celebru prin cartea format A4, pe care studentii o si cantarisera si avea o greutate impresionanta. Am citit si eu din acea carte, dar notitele erau baza la acea materie, deci nu am cum sa spun ca mi-a placut sau nu. Stiu ca l-am evitat.
Prin 1987 o colega din Centrul de Calcul mi-a dat niste foi de la vaduva lui Marin A. LUPU cu titlurile lucrarilor publicate de acesta. M-a intrebat ce sa faca cu ele. I-am spus ca nici pentru impachetat sandvisuri nu sunt bune ca sunt batute la masina fata-verso, iar daca le duce la hazna, tot din acelasi motiv vor fi evitate. Am fost foarte rautacios, recunosc, dar eu nu uit si nu iert.

(04 ianuarie 2020)

No comments:

Post a Comment