Învățământul superior aflat într-un nesfârșit proces de perfecționare și de dezvoltare, a devenit propria-i victimă. Rezultatul concret este dat de faptul că nicio universitate din spațiul mioritic nu se află în primele 100 de universități ale lumii și mi se pare nici măcar în primele 500 de universități. Acum, s-a mai venit cu încă o ghidușie legată de promovarea examenelor. Povestea zice că dacă studentul obține nota X pentru activitatea din timpul semestrului și nota Y la examen și dacă prin agregare rezultă o notă mai mare decât 5, studentul promovează. Și înainte tot ceva era cam așa ceva, numai că acum, Y nu mai este bântuit de intervalul [5; 10], ci Y aparține intervalului [0; 10].
Asta este.
Lumea este alarmată de eliminarea restricției ca nota de la examen să nu mai fie mai mare ca 5 pentru a asigura promovarea. Mie mi se pare absolut falsă problema. Dintotdeauna știința evaluării - docimologia - vine cu precizări pe care eu le traduc prin zicerea următoare:
- se iau 0,0000000000000000000003 gr. din substanța A,
- se iau 0,0000000000000000000002 gr. din substanța B,
- se iau 0,0000000000000000000025 gr. din substanța C,
- se amestecă bine 62 secunde, la temperatura de 21,34567 grade Celsius,
- se lasă la rece la 10,1543 grade Celsius timp de 2 minute și 14 secunde,
- se adaugă 290,754 ml apă distilată cu puritate de 99,19824%,
- se amestecă 3 minute fix,
- se pune făină cât înghite.
- se amestecă până se simte la mână omogenitatea perfectă.
Tot așa este și acordarea notei, adică nu există nicio modalitate de a cântări exact cunoștințele cuiva. Dacă undeva pe lanțul evaluării apare ceva aproximativ, totul devine aproximativ. Îmi amintesc de un proverb machedon spus de o doamnă profesoară de matematică: dacă într-o oală de ciorbă pui o lingură de rahat, totul rahat se numește. Am zis rahat ca să fiu elegant. Doamna profesoară de matematică mi-a zis pe românește.
Pe vremea lui Nicolae CEAUȘESCU examenele în studenție erau exact altfel decât sunt acum. Acum examenele sunt altceva, dar se pare că au devenit un scop în sine, din moment ce toată lumea se uită la notă și nu la semnificația, la conținutul examenului. Și înainte de 1989 studentul promova chiar dacă punctajul la proba scrisă sau la oral nu era mai mare de 5(cinci). Dacă era un 4,5 sau ceva mai mult, profesorul examinator își întreba asistentul și acesta spunea OK dacă studentul fusese activ la seminarii sau NU și studentul era picat. Acum se vrea lucruri exacte. Este foarte important să se definească proceduri de notare și aceste proceduri după ce sunt adoptate, trebuie aplicate. Este de lucru. Este de lucru foarte mult până la elucidarea problemei încât părțile să fie mulțumite.
(12 iulie 2018)
No comments:
Post a Comment