PhD, diseminarea rezultatelor

Diseminarea rezultatelor apare în două locuri și anume:

• în al treilea raport dein programul doctoral;
• capitol distinct la finalul tezei de doctorat.

Această parte se construiește preptat-treptat și doctorandul va discuta despre:

• articolele pe care le-a scris;
• comunicările pe care le-a făcut la conferințe;
• prototipurile realizate pentru producție;
• capitole de carte dacă e cazul;
• prezentări în fața studenților.

Dacă lasă pe ultima sută de metri cu siguranță că va uita fie articole, fie conferințe, fie alte elemente care să sprijine demesrul său legat de diseminare. De aceea este important ca pe măsură ce doctorandul scrie ceva, publică ceva, implementează ceva, să scrie folosind un șablon toate detaliile cât timp le are proaspete în minte. dacă nu face așa se va trezi că trebuie să scrie un capitol și pierde din vedere detalii dintre care unele sunt esențiale. Omul scrie tot felul de materiale, dar dacă el nu are grijă să vadă și dacă respectivele sunt citate, se trezește că spune tot felul de chestii dar când vine vorba de a judeca complet lucrurile, lipsesc elementele esențiale, adică citările. Dacă nu lucrează cu șabloane în care să fie date lucrurile într-o anumită ordine, tratarea apare ca fiind neomogenă și este creată senzația în teză călucrurile sunt puse fie cu furca, fie că se face copy-paste. Dacă totul este luat în serios și nu se consideră că acest capitol se scrie singur, pregătirea solidă folosind acele șabloane va duce la crearea contextului ca articolul să se scrie singur, pentru că pentru toate materialele se urmărește un același punctaj, iar notițele și însemnările făcute la cald vor fi extrem de utile căci ele trebuie numai cizelate. Nu trebuie tratat cu superficialitate aspectul de diseminare,, pentru că el este similar ambalării unei prăjituri deosebite-soluțiile originale- într-un ziar murdar, căzut în noroi.

(04 iulie 2016)