Îl cheamă pe numele complet Lungu
George-Ciprian, dar eu îl voi numi simplu, Ciprian.
Ciprian este născut la data de 16
decembrie 1987, vine din sat Lupoaia, Gorj și acum trăiește în Timișoara. Am avut
posibilitatea să-l cunosc când am fost la Universitatea de Vest din
Timișoara la cursul de master patronat de Catedra de Informatică Economică și
am ținut un curs de Securitate Informatică la invitația doamnei profesoare
universitare Mihaela Muntean, director de departament.
După ce a urmat cursurile Colegiului
National George Cosbuc din Motru a urmat cursurile secției Sisteme
Informationale pentru Afaceri din cadrul de la Facultatea de Economie și de Administrare
a Afacerilor din cadrul Universității de Vest din Timișoara.
Apoi a urmat masterul Sisteme
Informaționale pentru Afaceri, tot la Universitatea de Vest unde am avut
posibilitatea să-l cunosc eu în anul 2013.
Întrucât eu am o colaborare deschisă cu
studenții cu care lucrez oferindu-le contul de pe rețeaua de socializare,
adresă de e-mail, adresa domeniului www.ionivan.ro, dar și numărul de telefon,
am avut ocazia să urmăresc îndeaproape preocupările de informatician ale lui
Ciprian, dar nu numai.
El are un alt mod de a vedea lumea și de a
se raporta la regulile uneori rigide ale activităților cu program fix, la un
post de lucru, în care există șefi și subalterni. stilul lui de viață are la
bază diversitatea, independența și munca eliberată de procedurile care se
aplică repetitiv, unde inovativitatea lipsește. El dorește de fiecare dată noi
obiective, noi probleme, noi soluții și asumarea integrală a responsabilității
asupra tot ceea ce face, independent, ca persoană în care totul depinde numai și
numai de el, în dublă calitate, de șef și de subaltern. Este o nouă abordare pe
care și generațiile precedente trebuie să o înțeleagă, căci de exemplu o
ecuație de gradul al doilea are două soluții care o verifică, fără să se spună
că una este mai bună decît cealaltă atat timp cât amândouă satisfac o anumită
cerință. Și în viață tot așa stau lucrurile. Mulțumirea unui om se obține în
mai multe moduri, fără a se face ierarhizări, pentru a se cataloga că o
satisfacție este mai bună decât altă satisfacție pe care acesta o trăiește
altcumva.
Am fost plăcut impresionat să văd filme cu
antrenamentele sale privind mersul pe linia
de slackline, să văd că în Timișoara există foarte
mulți tineri care fac sporturi extreme, iar Ciprian este unul dintre ei. L-am
văzut lucrând cu Flaviu Cernescu și m-au impresionat performanțele sale
extraordinare.
Prin anul 2009 când a văzut că nu este
timp și nici condiții prielnice să mai meargă pe munte s-a apucat de slakline.
Cu acest prilej l-a cunoscut pe Flaviu Cernescu, sportiv cu mai multă
experiență în domeniu, care cu o vechime de aproximativ doi ani avea baze
solide și deprinsese o serie de tehnici care făceau ca execuțiile sale să fie
impresionante și sigure. Au început să se antreneze împreună.
Ciprian are calități native speciale care
îl fac să se acomodeze rapid oricărui nou context. Este un bărbat tânăr cu
constituție atletică, având înălțimea de 187cm și o greutatea de 72kg,
ambele elemente fiind perfect corelate pentru a-i permite abordarea cu curaj și
cu siguranță a unor sporturi de mare complexitate, care pentru unii sunt extrem
de dificil de luat în considerare, dacă nu imposibil de practicat.
Copil de miner fiind, nu a avut
posibilitatea să practice sporturi care presupun echipamente sofisticate și
care necesită cheltuieli mari cu dieta, cu suplimentele, cu accesul pentru
antrenamente la sală și pentru întreținere. În
orașul lui existau astfel de oportunitati. A
practicat cu asiduitate sporturile simple, accesibile oricărui copil crescut în
mediul muncitoresc, sporturi care i-au dat forță în brațe, stabilitate în
picioare, flexibilitate corpului și mai ales un nivel de autocontrol
remarcabil.
Lui nu-i trebuie mai mult de 30 de ore
pentru a se familiariza cu lucruri noi. Mai întâi el trebuie să înțeleagă
foarte bine ce are de făcut, să se motiveze și numai după aceea găsește acele
resurse interioare care să-l ducă spre execuții de succes, indiferent de
gradul de dificultate. El nu trece să execute niciun exercițiu până nu
înțelege tot ce este legat de fiecare mișcare și caută să controleze totul,
fără a se arunca în necunoscut dintr-o abordare superficială sau din
teribilism. El este sportivul situațiilor calculate, în care fiecare mișcare
sau fiecare succesiune de mișcări au fost foarte atent studiate,
toate deciziile pe care trebuie să le ia au fundament solid. Nu se grăbește
niciodată, are un mod al lșui de analiză, de meditație și un lucru neclar nu-l
va face în niciun caz. Încearcă să facă orice activitate care intră în zona sa
de interes și i se pare ceva nou și interesant, dar este cumpătat,
trecând la acțiune dacă și numai dacă are credința că a înțeles bine despre ce
este vorba și mai ales, știe că dispune de resurse pentru a duce la bun sfârșit
gândul său devenit acțiune concretă în desfășurare. Tocmai analiza completă i-a
permis să ia în calcul toate situațiile posibile, să evalueze riscurile și să
ia toate măsurile pentru a evita accidentările. El deține controlul la tot ceea
ce întreprinde și de aceea abordează cu calm, fără a intra în panică fiecare
situație care apare. El știe că panica este cea care generează nenumărate
decizii greșite și conduce la scăderea eficienței oricărei acțiuni pe care o
întreprinde, având consecințe directe accidentările.
Ciprian a trăit experiențe extraordinare,
dintre ele remarcând:
- noaptea petrecută în 2015 la 220 metri înălțime
pe turnul CET din Timișoara;
- escaladarea turnului de 350 metri de la
CET Baia Mare unde pe o balustradă de numai 5cm se simțea ca la el acasă în
grădină, lucru care îl făcea să fie stăpân pe situație și să considere că nimic
nu este extraordinar acolo atât de sus.
Pentru Ciprian, a practica slakline,
tiroliana, highline, rapel ghidat și pendulul nu mai prezintă niciun element de
noutate, întrucât le-a exersat ca nimeni altul. Îi place să meargă pe motocicletă
pe trasee dificile din pădure, de pe dealuri și să se dea cu parapanta. El
încearcă tot ceea ce este nou în zona sporturilor extreme atât din curiozitate,
cât și din plăcerea de a depăși unele bariere.
Ciprian arată că fiecare dintre noi are un
comportament diferit funcție de contextul în care ne află. Dacă este desenată o
bandă de 5cm lățime pe trotuar și suntem puși să mergem pe ea, există un anumit
nivel de confort și deplasarea nu ridică nicio problemă. Dacă printr-un
procedeu se generează elemente de realitate virtuală și acea bandă de 5 cm este
deasupra unei ape, nivelul de confort este cu totul altul și foarte puține
persoane se încumetă să mai se deplaseze pe acea bandă. Îmi aduc aminte că în
Bratislava era o bibliotecă în care era o punte care avea în laterale două
abisuri, deși în realitate podeaua era continuă. Disconfortul era atât de mare
încât foarte multe persoane refuzau să traverseze acea punte îngustă și fără
bare de protecție, deși în realitate era numai o chestiune specifică unei realități
virtuale derutante. Oamenii sunt imprevizibili și schimbă mereu regulile
jocului.
În orice situație pericolele trebuie
controlate și sportivul nu trebuie să se lege de factorii imprevizibili
exteriori, care să-i diminueze puterea de concentrare, putere care trebuie
orientată numai și numai asupra acțiunilor pe care acesta le exrcută. orice
altă abordare diminuează sever viteza de reacție și capacitatea de a face ceea
ce este cel mai bine pentru a continua în vederea atingerii obiectivului pentru
care sportivul se află într-un anumit loc.
El știe locuri minunate în Retezat,
Herculane, Jiu unde se practică safting, tiroliana, cățărări sau speologie și unde merge cu echipe de oameni pasionați dornici să
încerce noul în forma pură a autodepășirii și a trecerii într-un alt cerc la
existenței prin verificarea capacității de a face față unor provocări unde
curajul este deasupra oricărui risc.
Ciprian lucrează în lemn, reînviind vechi
tradiții ale lingurarilor. Îi place să se aplece asupra unei bucăți de lemn. A
învățat să iubească lemnul de la bunicul său care era tâmplar. Când era mic
mergea la acesta la atelier și se juca, dar trăgea cu coada ochiului și la ce
lucra bunicul, având admirație pentru toate obiectele din lemn ce ieșeau din
atelierul acestuia.
Din mâinile lui ies adevărate bijuterii și
sunt sigur că este foarte mândru de ceea ce face el cu migală, talent și
dăruire. Ia bucata de lemn, o cioplește cu toporișca, apoi o lucreazî cu
cuțitul și de fiecare dată trebuie să se adapteze așa fel încât să asculte de
ceea ce fiecare așchie îi impune să facă. Numai așa reușește să iasă din
mâinile sale lucruri care se vede că sunt hand
made pure, fără a interveni
cu elemente de mică mecanizare care cresc productivitatea, dar care aduc acele
elemente de regularitate specifice produselor industriale. Lingurile făcute de
Ciprian sunt speciale prin simplitatea lor, dar au în ele o bucată din sufletul
lui, din bucuria lui și întotdeauna are plăcerea de a le dărui. Este convins că
lucrurile frumoase dăinuie peste ani. El vrea ca acestea să fie folosite și
trăiește clipe de maximă bucurie atunci când vede în privirea celui care
primește în dar o astfel de lingură recunoștința și prețuirea față de cel
care i-a dăruit un obiect așa de valoros, prin ceea ce reprezintă în același
timp, pentru fiecare dintre ei. Ceea ce am văzut ieșind din mâinile lui,
prezentate în fotografii, mă îndreptățesc să spun că Ciprian este un
artist veritabil, nu un meșteșugar autentic.
Se obișnuiește ca unii reporteri să pună
întrebarea neinpirată: cum vă simțiți? exact în momentele cele mai nepotrivite.
Într-o discuție pe care am avut-o cu el, l-am întrebat, dacă are niște sfaturi
să dea celor care doresc să practice unele dintre sporturile cu care el ne-a
obijnuit.
El consideră că fiecare om trebuie să se
uite în interiorul lui, să se analizeze. dacă vrea, dacă îi place ceva, dacă
este convins că ceva îi aduce confortul și bucuria de care are nevoie, să
practice acel sport, pentru că nu există rețete mai ales prin faptul că suntem
atât de diferiți unii de alții.
Există nenumărate filme pe youtube sau
postate pe contul său de pe facebook în care apare sportivul LUNGU
George-Ciprian executând unele dintre activitățile care stârnesc toată
admirație pentru acuratețe și pentru noutate.
Într-un astfel de filmuleț apare când s-a
plimbat lejer, fără vreo dificultate pe nineboot prin Timișoara.
Lui Ciprian i-a plăcut o zicere a lui Raed
Arafat auzită de el în vremea studenției: dacă
faci ceea ce-ți place, nu muncești niciodată. pornind de la aceasta, el
și-a organizat viața încât să dezvolte activiăți preponderent în partea a doua
a săptămânii, inițiind grupuri de oameni în activități cu caracter recreativ.
Nu-și dorește să facă planuri, ci trăiește clipa. căutând să fie o persoană
fericită, mulțumită de ceea ce face, să fie alături de prieteni, să aibă
clipele lui în care cioplește în lemn, să fie liber să facă ceea ce dorește, să
exploreze noi și noi sporturi în care forța, curajul și talentul îl orientează
spre acel nivel de adrenalină specific numai unor aleși ai sorții.
Ciprian are drept motto: limitele sunt
doar în mintea fiecăruia dintre noi.
(05 iulie 2016)
No comments:
Post a Comment