Voi scrie acum despre ministrul muncii Dragos Nicolae Pîslaru.
Cântăreața Margareta Pâslaru aparține generației mele. Adică este născută în 1943, eu în 1947 și nu este născută în zodia leului, ci în zodia care p precede căci 9 iulie este altceva decât 26 iulie. A debutat cu cântecul Chemarea mării ale cărui versuri sunt:
Când se lasă peste mare înserarea
În amurg îți pare totul nemișcat
Și o liniște de basm cuprinde zarea
Când înserarea peste mare s-a lăsat
Mii de greieri cântă-n iarbă o simfonie
Și-o ascultă licuricii spectatori
Și-n decoru-acesta plin de poezie
Un băiat oferă dragei sale flori
Și-n apa mării
De pe întregul litoral
Se-ascund în valuri
Mărgele de cristal
La la la la ...
Când se lasă peste mare vălul nopții
Și pe chei apar podoabe de argint
Sub neonul care arde-n fața porții
Vin zeci de fluturi și-ntr-un dans vioi se prind
Undeva se-aude un cântec de chitară
Care-l murmură cei doi îndrăgostiți
Azi petrec la mare cea din urmă seară
Și pe bancă se sărută fericiți
Și-n apa mării
De pe întregul litoral
Se-ascund în valuri
Mărgele de cristal
La la la la ...
În acele vremuri a surprins vocea aceea cam groasă, joasă și ușor răgușită. Nenumăratele spectacole de Varietăți au arătat că Margareta Pâslaru este o artistă adevărată. Apariția ei în piesa Opera de trei parale de Bertolt Brecht la invitația celebrului regizor Liviu Ciulei la teatrul Lucia Sturdza Bulandra, completează imaginea unui artist complet. Și acum sunt oameni care își amintesc de seara zilei de 12 noiembrie 1964, când a avut loc premiera, unde foarte tânăra Margareta Pâslaru juca alături de adevărați monștri sacrii ai scenei și numesc aici pe Toma Caragiu, Victor Rebengiuc, Dumitru Furdui, George Mărutză, Mimi Enaceanu, Clody Bertola, Virginica Popescu, Rodica Tapalagă, Gheorghe Oprina, Mihai Mereuță și Marius Pepino. Eu am considerat întotdeauna teatrul Bulandra ca fiind de departe cel mai bun pentru că acoloactorii nu urlau ca disperații pe scenă, nici nu alergau și nici făceau gesturi nefirești, obositoare, inutile sau enervante.
Prin 1983, cea care participase la festivalul Cerbul de aur prin 1968 și cântase melodia Dragostea e cantecul meu de Charlie Chaplin, accentuându-l pe r nefiresc, a dispărut din peisaj, fugind, zicea lumea în America. După Revoluție a reapărut, dar lumea o uitase, așa cum uitată era și trupa Phoenix, iar reîntâlnirea cu niște artiști maturi, uzati și cam depășiți să nu zic răsuflați m-a durut. Trebuiau să rămână acolo în vitrina mea de trofee cu diamante.
Cam astea le am de zis despre ministrul muncii Dragos Nicolae Pîslaru, cel care vine la televizoare și recită poezia lui Arghezi, aia cu cățelul, gesticulând cu disperare. Ministrul Pîslaru gesticulează aiurea și profesoara mea de teatru din liceu Ileana Zărnescu, actriță pe vremuri la Teatrul Al. Davila din Pitești ne zicea: gestul strică textul. La el n-are ce să strice că textele lui sunt mai simple ca Ana are mere sau Nicu are mure.
No comments:
Post a Comment