Bani pierduți pe apa sâmbetei

Așa cum ne-am bătut joc de comunism, de capitalism și de orice ne-a mai apărut în cale, tot așa ne batem joc de banii veniți pe fonduri europene, căci dacă acești bani pică din cer, trebuie doar cheltuiți și doar atât, nu are importanță pe ce și mai ales, nu are importanță cum. De aceea a fost inventată caricaturizarea consultanței și cea a elaborării studiilor de fezabilitate.

Se știe că pentru rezolvarea de probleme, consultanța este singura soluție. Consultanții sunt specialiști cu experiență în domeniu, care știu:

- să definească problema,

- să dea soluție,

- să facă toate calculele,

- să identifice riscurile,

- să garanteze calitatea,

- să ofere toate detaliile.

Nu oricine devine specialist și cu atât mai mult, nu oricine devine consultant. Este adevărat că activitatea de consultanță este foarte bine plătită, tocmai pentru că specialiștii consultanți nu se găsesc pe toate drumurile și cei care sunt solicitați au tarife deosebit de speciale, adică mai pe românește, foarte mari. Se justifică acele tarife pentru că ei nu se ocupă de probleme simple, ci de probleme extrem de complexe, cu mii de chichițe, care necesită aprofundare și mai ales o gândire analitică și foarte multă experiență. La noi, consultanții sunt niște persoane oarecare, care au avut acces la informația despre post și suport în a obține acea poziție de consultant deși studiile, experiența și mai ales rezultatele sale nu-l recomandă în niciun fel pentru a ocupa respectiva poziție, dar în virtutea procesului de caricaturizare, evident, este preferat.

Și în ceea ce privește elaborarea de studii de fezabilitate, chestiunea intră tot în sfera caricaturizării întrucât studiile sunt ca alimentele, adică au perioade de garanție limitate și după scurgerea acelei perioade, este necesar să se elaboreze alte studii de fezabilitate. Se ajunge ca un closet să se construiască doar după ce a avut în spate elaborate și cinci studii de fezabilitate, care au însemnat bani dați pe nimic, căci studiile de fezabilitate trebuie să demonstreze că obiectivul este necesar, este eficient și investiția se recuperează într-un interval care este estimat și care-l motivează pe investitor să treacă la construcție. Că în realitate, obiectivul nu este nici chiar așa de eficient, nici chiar atât de necesar, este o cu totul altă poveste. Doar studiul de fezabilitate a contat, căci cineva a trebui să încaseze bani mulți. Dacă studiul de fezabilitate ar avea în structură și alte componente, nici gândăcelul mov care face să fie amânată construirea unei autostrăzi, nici reluarea studiului de fezabilitate peste 7 ani, nici multe alte chestii nu s0ar mai produce și s-ar trece la implementarea proiectului, astfel ca obiectivul din el să se concretizeze.

(04 ianuarie 2024)