Neo-marxiștii nu l-au studiat pe Karl MARX

Ei își zic neo-marxiști aiurea-n tramvai, pentru că nu l-au studiat pe Karl MARX. Ei își imaginează o societate așa cum gândirea lor primitivă o proiectează,  societate care nu are nimic comun cu teoria marxistă și nici cu teoriile mai noi. Neo-marxiștii vin cu chestii care nu au nicio legătură cu vreo doctrină economică sau politică fie marxistă, fie derivând din teoria lui Karl MARX, dar beneficiind de realizările din știința economică bazată pe metode cantitative și din științele politice a secolului al XX-lea, de exemplu.

Lumea a ajuns la un anumit stadiu de dezvoltare și nimeni nu va fi de acord să facă un pas înapoi, iar a propune femeilor să nu se mai epileze pe piciorușe, în condițiile în care industria deja ocupă un segment de piață important, echivalează cu datul focului la propria valiză de către cei ce propagă o astfel de idee.

Îmi aduc aminte cum niște neo-marxiști, ratații de serviciu ai unor partide, alergau săltăreți purtându-și rucsăcelele de lux în spate, crezând că fac o impresie bună, făceau gafă după gafă, arătând de fapt că habar nu au de realitățile politice din țările unde-și târau hoiturile puturoase. Una este să trăncănești și cu totul altfel stau lucrurile când iei decizii și sute și sute de inși trebuie să trăiaască și să muncească în conformitate cu ceea ce se desprinde din decizia luată. 

Până în momentul de față neo-marxiștii nu au dovedit:

- că sunt o forță,

- disciplină,

- acțiune,

- devotament,

ci au acționat doar ca mercenari, căutând să impună câte o idee sau să-i demonizeze pe unii și pe alții. Ei au fost doar folosiți de către forțele politice clasice, adică de partide, în a-și atinge obiectivele definite, după care au fost dați la o parte, ca și cum nici n-ar exista, procesul de marginalizare fiind unul ireversibil. Pentru a nu semăna cu o ciorbă de burtă reîncălzită, deși ciorba de burtă nu se reîncălzește, neo-marxismul ar trebui să aibă în față câteva personalități de primă mărime, care să se fi remarcat prin ceva cu totul special în societate, adică să fie un romancier de NOBEL, o cântăreață cu zeci de milioane de albume vândute, un campion olimpic sau un foarte tânăr posesor de câteva sute de miliardare de dolari și re4spectivul sau respectiva dacă spune ceva pe rețele de socializare, deja în câteva ore să aibă zeci sau sute de milioane de like-uri. Fără astfel de exponenți, neo-marxismul se va dovedi doar o adiere de vânt înainte de alegeri și va fi un curent neviabil, care nu va reuși să acceadă la putere, căci puterea revine doar acelor forțe care reușesc să fie învingătoare în alegeri sau care sunt instalate cu forța tancurilor unor puteri de ocupație, ca la 23 August 1944.

Din când în când, societatea are nevoie de o zgâlțâială mai puternică pentru a se trezi din letargia în care cade din când în când când peisajul devine monoton, banal, atrofiat și pestilențial.

Acum ne aflăm ca în anii 50 cân erau indivizi care combăteau Biblia fără s-o fi citit, iar acum se dau drept neo-marxiști unii care nici nu știu cine a fost Karl MARX și că a avut o podgorie la Trier.



(04 ianuarie 2024)