Egalitarismul nu reprezintă motorul dezvoltării!

Comunismul a dus egalitarismul până la nivelul unei obscenități inadmisibile, căci comunismul a creat cele mai adânci inechități tocmai în numele egalitarismului. Oamenii știindu-se egali, au plicat principiile egalitarismului doar atunci când le-a convenit și datorită faptului că resursele nu au fost niciodată infinite, cei ce au avut acces la resurse finite, au realizat acumulări și în acest fel au subminat egalitarismul, căci omul prin natura lui este diferit, lacom, violent, mincinos și numai în rare cazuri este înzestrat cu calități care hrănesc egalitarismul.

Principii vulgare ca de exemplu, de la fiecare după posibilități, fiecăruia după nevoi, a avut interpretări de un simplism feroce care a dus la forme de manifestare care s-au reflectat în ziceri precum:

Cine muncește cinstit,

Ori e prost, ori e tâmpit!

sau

Cine-i harnic și muncește,

Are tot ce vrea,

Cine-i leneș și chiulește,

Are tot așa!

Faptul că oameni diferiți erau forțați să intre într-un tipar predefinit în care toți eram la fel, aducea o serie de nemulțumiri pentru faptul că cele cinci simțuri sunt făcute să sesizeze diferențele, iar gândirea umană este aceea care cuantifică diferențele și crează frustrările în care la diferențe semnificative, societatea oferă rezultate identice, contrare logicii elementare.

Natura este definită prin elemente extrem de diversificate. Oamenii care și ei sunt diferiți au posibilitatea de a se integra perfect într-un mediu care conține elemente variate. Gândirile bazate pe egalitarismul forțat neorientat spre a fundamenta tocmai diferențele, au eșuat lamentabil, căci propunându-și să creeze așa-zisul om nou, nu au făcut altceva decât să adâncească nemulțumirile indivizilor incapabili de a intra într-un șablon artificial decupat. Îmi amintesc filmul Mondo cane și acolo era o secvență la un concurs de frumusețe, unde era decupat după statuia Venus din Millo forma unui corp și concurentele trebuiau să treacă prin partea decupată și numai concurenta care se potrivea perfect la corp cu partea decupată era declarată câștigătoare. Erau în acea secvență momente în care se vedeau clar diferențele dintre concurente. Încercarea de a crea omul nou echivala cu forțarea acelor concurente nu de a trece prin partea decupată, ci a rămâne acolo și a fi exact Venus din Millo pe timp nedeterminat, căci om nou așa ceva își propuneau unii în mod nerealist să creeze, adică s-o multiplice pe Venus din Millo în atâtea exemplare câți cetățeni are țara și toate acele exemplare să se comporte la fel, răspunzând predictibil la comenzile sociale, ca și cum ar fi niște roboți programați deja într-un anumit scop.

O astfel de abordare nu a fost viabilă, chiar dacă ea asigura acel blid de orez indispensabil supraviețuirii, căci a încerca spălarea creierelor este un proces de lungă durată, care necesită un efort imposibil de gestionat, iar efectele perverse sunt imprevizibile, istoria dovedind că una se planifică și cu totul altceva se obține. Dintr-o întâmplare fericită, omul a descoperit:

- capitalul,

- competiția,

- acumularea,

- libertatea,

- diferențele,

- oportunitatea,

- selecția.

Toate acestea fac din societate un mediu propice de manifestare a oamenilor diferiți, în condiții diferite, care le sunt favorabile, în concordanță cu resursele de care ei dispun și care duc la dezvoltare și la progres căci fiecare sac își găsește petecul potrivit, în marea diversitate de saci și de petece, în timp ce egalitarismul ar însemna un singur tip de saci și un singur tip de petece, existând riscul ca niciun petec să nu se potrivească niciunui sac, exact ceea ce s-a întâmplat în comunism în general și la noi în special.


(09 ianuarie 2024)