În vremurile de demult, pe când eram șef de catedră, trebuia să rezolv o problemă la unul dintre prorectorii ASE și am mers la el, m-am anunțat și secretara mi-a zis că se impune să aștept câteva minute, că domnul prorector este într-o ședință. Am așteptat. După multe minute, i-am zis secretarei să mai încerce, că probabil are ceva timp să mă primească și pe mine. Secretara a băgat capul pe ușă. Mi-a zis că ședința este pe sfârșite. Am mai așteptat destul de mult timp. Am insistat la secretară să meargă să-i spună prorectorului că e timpul să mă primească. Aceasta a intrat în cabinet și a ieșit. Mi-a spus că domnul prorector nu este în birou.
Nu am cuvinte să descriu stupoarea care m-a cuprins. Era ca într-o scenă de teatru absurd. Femeia trebuia să-mi zică de la început că prorectorul nu este în cabinet. Dacă totuși era în cabinet și avea posibilitatea să plece pe o altă ușă, ea trebuia să știe acest lucru și din start trebuia să-mi spună că omul nu are cum să mă primească pentru că are altceva în program.
Respectivul prorector, despre care nu am avut niciodată o părere bună, nu avea management, pentru că în vremurile când era mai mic ca grade didactice, cărase gențile la tot felul de șefi, deci nu stătea deloc bine cu coloana vertebrală. Eu am o vorbă: o slugă nu va avea niciodată comportament de boier. Un personaj care s-a comportat slugarnic toată viața lui, nu se va transforma peste noapte într-un manager veritabil, ci va avea comportament aiurea, impunând și celor din jurul lor tot comportament bizar, care nu ține seama în niciun caz de cerințele managementului.
(17 ianuarie 2024)
(17 ianuarie 2024)
No comments:
Post a Comment