Ce înseamnă să fi neisprăvit?

Mama, Dumnezeu s-o ierte, avea o vorbă:
- Ioane, îl vezi și pe neisprăvitul ăsta?

Îmi spunea așa, ori de câte ori vedea pe câte unul care începea un lucru și-l lăsa baltă pentru a trece să facă altceva. Eu văzusem o croitoreasă care nu refuza pe nimeni și strânsese maldăre de lucruri începute. Când te vedea pe fereastră, lua rochia sau cămașa ta și lucra la ea. De fiecare dată promitea că rochia sau cămașa vor fi gata în două, maximum trei zile. Știu că cineva și-a luat cămașa terminată după unsprezece ani.

Și în spațiul mioritic, în mediul privat, unde credeam că nu voi întâlni vreodată, am văzut nenumărați neisprăviți. Pe unii i-am înțeles, căci flămânzi fiind, de frică să nu piardă lucrarea, trec la a deschide nenumărate fronturi de lucru, le lasă baltă și apoi trec din când în când și mai mișcă un pic câte ceva, iar lucrarea se termină la Sfântul Așteaptă, căci managementul este al unor neisprăviți. Numai dacă ne reamintim cum s-au schimbat scările rulante de la metrou acum vreo cincisprezece ani sau cum se asfaltează peticele de pe autostrăzi. Mai întâi se fac tot felul de decupări pătrate sau dreptunghiulare pe kilometri de asfalt, apoi, când o da Dumnezeu, se vine cu curățirea și apoi cu umplerea cu asfalt cu care se repară gropile din vechiul asfalt. Este tot treabă de neisprăviți. Și prin parcările de mahala, tot echipe de neisprăviți se manifestă, căci lucrări care în mod normal nu ar trebui să dureze mai mult de trei  sau cinci zile, durează două sau trei luni și lucrările arată mizerabil, adică sunt cârpeli.

Mai am o exemplificare de cum lucrează neisprăviții, dar mă rezerv s-o pun sub forma de fotografii, căci fotografiile vorbesc mai bine decât mii și mii de cuvinte.



(08 ianuarie 2024)