Dezastre care se apropie...

Există mai multe tipuri de dezastre. Cutremurele sunt dezastre. Tornadele sunt dezastre. Seceta prelungită este un dezastru. Inundațiile sunt dezastre. Pandemia este un dezastru. Incendiile de vegetație sunt dezastre. Nu despre aceste dezastre voi scrie eu aici și acum, ci despre dezastrele pe care le vom trăi cu toții datorită modului nostru neglijent de a munci, de a acționa și de a lua decizii.

Există poduri care stau să se prăbușească, dar pentru care din birouri se plimbă hârtii și toată lumea așteaptă ca banii și forța de muncă să pice din cer, iar factorii de decizie ridică din umeri și privesc spre cer bcu speranța că mâine nu se va întâmpla marea nenorocire a prăbușirii.

Există munți bărbieriți, al căror sol a pierdut stabilitatea și din clipă în clipă munții o vor lua la vale și vor mătura tot ce întâlnesc în cale. Deși lucrurile sunt previzibile, toată lumea se face că nu vede realitatea și totul trece neobservat până în ziua în care se întâmplă neprevăzutul, care de fapt era de mult timp și prevăzut și așteptat, dar pentru care nu s-a făcut nimic pentru a-l preîntâmpina.

Există kilometri de căi ferate cu stabilitate redusă și care nu sunt reabilitate pentru că merge și așa, dar care în orice moment dacă cedează produc o catastrofă, chiar dacă viteza medie de deplasare a trenurilor este sub 70 Km pe oră.

Există clădiri care stau să cadă pentru că proprietarii nu au bani să le consolideze, dar nici statul nu vine cu soluții, mai ales atunci când e vorba de monumente de arhitectură.

Există instalații în funcțiune peste tot și toate au trecut de m,ult timp termenele de valabilitate, dar mergând pe ideea că au fost amortizate și produc beneficii, continuă să fie utilizate. Neglijarea reparațiilor capitale, efectuarea de reparații de mântuială, duc automat la apariția unor situații necontrolate și atunci lumea își aduce aminte de tot felul de detalii și găsește vinovați peste tot, dar dezastrul generat a făcut ca nimic să nu se mai întoarcă pentru a fi cum a fost înainte, căci mortul de la groapă nu se mai întoarce.

Există locuri de muncă unde ar trebui să fie respectate norme stricte, dar nu se respectă nicio normă pentru că oamenii lucrează după ureche, pentru că cei puși să vadă că sunt respectate reguli, au alte preocupări. Dacă se surpă un mal de pământ și înghite muncitori, se caută soluții și uneori muncitorii sunt salvați, alteori, acești muncitori își pierd viața, dar totul era de evitat dacă malurile de pământ erau sprijinite cu niște scânduri și niște bucăți de lemn. S-a lucrat după ureche și rezultatele se cunosc. Ele sunt predictibile, dar muncitorii luați cu iureșul muncii, nu au curajul să ceară respectarea unor norme minime de securitate a muncii și devin victime sigure.

Există locuri unde se fac lucrări pe principiul merge și așa nu se iau măsuri de preîntâmpinare a dezastrelor. Aflăm că lifturi supraîncărcate s-au prăbușit. Aflăm că tavane s-au prăbușit. Aflăm că poduri s-au dărâmat. Aflăm că străzi s-au rupt. Aflăm că bucăți de conductă au sărit în aer. Cu cât trece timpul, cu atât riscul de a se produce dezastre crește și singura modalitate de a le stăvili este schimbarea noastră a tuturor de atitudine, de a deveni cu mult mai responsabili, astfel încât să evităm să fim prezenți în locurile unde producerea de dezastre are riscuri cu mult peste limitele rezonabile. 



(04 ianuarie 2024)