#REZIST: resetarea educației

Este cunoscut faptul că după Revoluția din Decembrie 1989 sistemul educațional românesc a cunoscut o mare decădere care s-a concretizat prin:
- schimbarea modului de evaluare a elevilor,
- scăderea nivelului de exigență în evaluare,
- creșterea nepermisă a ponderii suplinitorilor,
- salariile foarte mici ale personalului din educație,
- trecerea în derizoriu a profesiei de dascăl,
- amplificarea violenței în școli,
- subfinanțarea din sistemul educațional,
- atingerea unui nivel nepermis al sub-calității.

Președintele Klaus IOHANNIS, provenind din învățământ a intuit corect că România educată este proiect de țară care să stea în fața tuturor românilor pentru un interval de timp de cel puțin 25 de ani de aici încolo. Este vorba de o resetare a sistemului educațional românesc, adică este vorba de o schimbare din temelii a sistemului educațional. Va trebui să existe un început și acesta va trebui să fie un început al schimbărilor de tip chirurgical în educație. Așa cum se întâmplă cu un pacient bolnav, care trebuie pregătit pentru operație de către chirurg, sistemul educațional trebuie pregătit cu mare grijă, căci măsurile luat pompieristic se întorc asemeni unui bumerang împotriva  celor care le iau și rezultatele vor fi contrare intențiilor care au stat la baza luării lor.

Trebuie resetată baza materială a sistemului educațional.

Trebuie resetată pregătirea corpului cadrelor didactice.

Trebuie resetată atitudinea materialului supus procesului educațional și aici mă refer la elevi.

Aici nu merge cu termene, adică să se propună ca în cinci ani să crească nivelul de pregătire a cadrelor didactice, căci îmi amintesc cum s-a dat un astfel de termen ca persoanele din universități să susțină tezele de doctorat în cinci ani de la un moment stabilit. Anii au trecut și cei care nu făcuseră doctoratul la timpul potrivit, mai cereau încă prelungire la cei cinci ani stabiliți. Este vorba de faptul că resetarea în educație se realizează gradual, astfel ca într-un număr de ani bine stabilit să se atingă obiectivele. Se știe exact câte școli au closetele în curte. Se știe cât costă ca investiție realizarea de closete în clădirea școlilor. Calculele nu sunt imposibil de făcut, iar fondurile nu sunt imposibil de alocat. Dacă în 3 ani toate școlile din țară vor atinge performanța de a avea closete în clădirea principală și de a nu mai exista școli cu closete în curte, este chiar primul pas care să dea garanție că proiectul România educată începe să funcționeze.

Introducerea de criterii calitative de diferențiere a cadrelor didactice este absolut necesară. Există o diferență foarte mare între un profesor care a absolvit o facultate aflată în primele 10 universități românești ierarhizate și să fi avut și o medie de peste 9,50 în comparație cu un profesor care a absolvit o universitate de pe o poziție mai jos de 50 și să fi absolvit cu media 7,50. Aceste diferențe trebuie să se reflecte în salariu obligatoriu. Existența unor criterii efective care să diferențieze școlile, liceele și universitățile în raport cu calitatea produselor lor va face ca munca profesorilor și elevilor să capete sens. Nu trebuie tratate pe picior de egalitate liceele care nu au niciun absolvent de bac cu cele care au elevi care au luat bacul în proporție de 90% dintre elevi. Discuțiile sunt foarte multe și dificile, dar cineva trebuie să rupă pisica în două, căci fără calitate nu se face educație.

Este nevoie de resetare în educație căci trebuie să se treacă de la învățământul bazat pe memorare, pe plagiat și pe fraudă, la învățământul responsabil, bazat pe logică, în gândire, pe muncă și pe onoare.


(05 iulie 20230