Fabrica de cântece de muzică populară

 În tinerețea mea am ascultat muzică populară românească interpretată de cântăreți care respectau tradițiile, mergeau la sate și culegeau folclor și veneau cu acele bijuterii în fața spectatorilor. Lucrurile au început s-o ia razna din moment ce partidul comunist a vrut folclor nou. Așa au apărut cei care s-au apucat să introducă în cântecele populare:
- zgomot de tractoare,
- gospodăria colectivă,
- ogoarele înfrățite,
- lupta de clasă,
- normele de la CAP,
- recoltele mănoase,
- pedepsirea chiaburului,
- ridiculizarea codașului,
- mandrina, câsecerătoare,
- bucuria țăranului în CAP.
Să zicem că așa erau vremurile atunci și că nu era altă cale. Nu spun că am acceptat așa ceva. Consideram prostituție intelectuală și parcă nu aș fi acceptat cum cântăreți de valoare se coborau să cânte așa ceva, dar conchideam că nu aveau încotro.

În ziua de azi au apărut fabrici de cântece de muzică populară fie din rândul unor interpreți, fie unii care se cred cu har de versificatori sau compozitori. Când îi aud pe unii interpreți de folclor că au scris cântece, îmi vine să mă urc cu picioarele pe pereți. Când se mai și apucă să cânte acele stupizeii chiar sunt aruncat pe marginea depresiei. Sunt posturi Tv specializate pe folclor precum ETNO, FAVORIT, HORA, AS, care dacă ar fi ceva mai selective cu hainele, cu versurile, cu muzica și cu prezența cântăreților, ar face mari servicii folclorului. faptul că există o avalanșă de subproduse de folclor, arată cu claritate că fabricile funcționează prost, că n-au compartiment de management al calității. Banul este mult prea dominator pe piața muzicii populare și oamenii sunt furați de val și scapă din vedere că nu au talent, nu au cultură și nici experiență și se aruncă cu capul înainte, spre a face exact ceea ce nu au chemare să facă.


(03 decembrie 2021)