Mergând cu mașina 133 acum ceva timp, chiar în pandemie fiind, o tinerică fără mască la gură, vorbea cu o altă tinerică, probabil colegă de clasă și se mira:
- Ce-o fi vrut să zică și poietul ăsta cu versurile:
Critici voi, cu flori deșerte,
Care roade n-ați adus -
E ușor a scrie versuri,
Când nimic nu ai de spus. ?
Eu cred că poietul a vrut să scrie:
- Ce-o fi vrut să zică și poietul ăsta cu versurile:
Critici voi, cu flori deșerte,
Care roade n-ați adus -
E ușor a scrie versuri,
Când nimic nu ai de spus. ?
Eu cred că poietul a vrut să scrie:
Critici voi, cu flori deșerte,
Care roade n-ați adus -
E ușor a scrie texte,
Când nimic nu ai de spus.
În primul rând, criticii nu scriu versuri. În al doilea rând, criticii explică doar ce a vrut să zică poietul În al treilea rând nici nu e ușor să scrii versuri.
Care roade n-ați adus -
E ușor a scrie texte,
Când nimic nu ai de spus.
În primul rând, criticii nu scriu versuri. În al doilea rând, criticii explică doar ce a vrut să zică poietul În al treilea rând nici nu e ușor să scrii versuri.
Am scris poietul și nu poetul, căci prea a accentuat tinerica pe acel i cu oarecare
(26 ianuarie 2021)
(26 ianuarie 2021)
No comments:
Post a Comment