Calificativul admis

Calificativul admis este mult uzitat în ciua de azi când nu vrem să deranjăm prea mult pe cei din jur și toată lumea să plece mulțumită, mai ales din cauză că nu există o graniță prea clară între admis șoi respins.

De regulă, calificativul respins este dat în medicină când se constată un defect major, de netrecut. La lucrările scrise de examen calificativul respins este dat destul de rar, câcnd:
- este dată foaia albă,
- este confundat subiectul,
- textul este ofensator,
- sunt furnizate aberații.
Pe vremea în care eu am condus doctorate, la rapoartele de cercetare se dădea calificativul admis sau calificativul respins. Fac afirmația demonstrată cu acte că niciunul dintre doctoranzii mei nu au prezentat rapoarte pe care vreunul dintre membrii comisiei să fi fost înclinat să le dea calificativul respins, pentru că:
- mă îngrijeam ca doctoranzii să discute cu profesorii și să facă corecțiile cerute de ei,
- rapoartele erau structurate și se bazau deja pe articole tipăritesau comunicări prezentate,
- făcusem deja repetiții legate de prezentarea din fața comisiei și erau evitate improvizațiile.
Sunt multe situații în care calificativul admis rezolvă probleme pe care notele nu le-ar fi rezolvat. Am văzut cum mulți care conduc tot felul de activități se simt frustrați când rezultatele evaluărilor lor au trecut de la acordarea de note, șa acordarea de calificative cu admis/respins. Nu am trăit asemenea momente, căci ele apar atunci când colectivități largi reclamă disproporțiile create de evaluatori pentru chestii minore pe care ei le ridică la rang de probleme fundamentale ale omenirii.
Calificativul admis numai aparent nu spune nimic. El spune foarte multe și despre cel care-l acordă și despre cel care beneficiază de calificativ. În opinia mea, acest calificativ reprezintă punctul de start al oricărei abordări serioase, de detaliu, printr-o examinare separată, specială și fără constrângeri, lămuritoare și hotărâtoare în a lua o decizie și nu baza deciziei.

(04 aprilie 2018)