România comunistă și importurile

Din dorința megalomană de a produce de toate, țara noastră dezvolta relații economice cu țările slab dezvoltate unde exporta din produsele sale industriale, unele fiind depășite tehnologic, iar în țările industrializate exporta produse alimentare, textile și materii prime brute. Din țările lumii a treia importa citrice, banane, produse de artizanat, Din țările industrializate importam linii de producție depășite tehnologic, multe dintre ele zăceau în zăpadă căci pentru cei 33% din venitul național destinați acumulării nu exista forță de muncă să susțină ritmul de construcție și de instalare în noi uzine și combinate, așa cum dorea conducerea de partid și de stat. Întârzâierile erau și atunci ca și acum foarte mari.

Nu se importau produse industriale și electronice destinate consumului populației. Deci nu erau în magazine:

- magnetofoane AKAI,

- mașini Mercedes,

- mogilă italiană,

- cosmetice franțuzești,

- frigidere Bosch,

- genți Vouiton,

- șoale Armani,

- geamantane Tumi,

- stilouri Pelikan,

- bijuteri Cellini,

- ceasuri Rolex.

Era un magazin la coada lui Mihai Viteazul unde mai veneau cosmetice din Vest de mărci adevărate, ojă, parfumuri, creme de ras, dar după 1980 au fost stopate importurile. Au apărut produsele chinezești: porțelanuri, îmbrăcăminte, ciocolate, prezervative, iar produsele rusești s-au diminuat ca pondere. Din Vietnamul comunist veneau creveți sub formă de pastile care se prăjeau. Mai veneau și pui congelați de prin Argentina și pulpe de pui zice-se de pe la NATO, vechi de 30 de ani.
În România comunistă  importurile reflectau politica partidului de a avea schimburi orientate către obiectivul dezvoltării industriei, deci se importau utilaje, linii de producție complexe în defavoarea bunurilor de consum. Când se exagerează se crează mari dezechilibre. În timp ce produsele electronice de stinate populației erau de top, cele destinate liniilor de producție erau uzate moral, ceea ce condamna din start industria noastră la consumuri energetice mari, la randamente scăzute și la cheltuieli de producție exagerate.

(28 aprilie 2018)