Societatea modernă are cu totul alte modalități de a ierarhiza oamenii. În primul rând, judecîțile de valoare se concretizează prin:
- sondaje,
- voturi,
- opinii,
- note,
agregările fiind făcute publice ori de câte ori acest lucru se impune.
Spunem că un om este o valoare, că o bijuterie este o valoare, că o clădire este o valoare, că un film este o valoare, că un cântec este o valoare, dacă și numai dacă acestea îndeplinesc niște criterii simple de apreciere din partea altor persoane. Tot atât de bine, ceea ce este de oameni, reprezintă nonvaloare pentru un alt grup, dacă acesta din urmă are definite alte criterii de apreciere.
Există manele în care se spun multe despre valoarea mea, valoarea mea, concept definit în raport cu reperele culturale ale celor care compun manele și ale celor ce le ascultă. Uneori, valoarea se rezumă la succes, la bani și la schimbarea poziției sociale, prin ieșirea din anonimat datorită unor calități speciale, care-l fac pe individ să se distanțeze de masele din care el a făcut parte cândva.
Întotdeauna se va vorbi despre:
- o scară a valorilor,
- citerii valorice,
- ierarhii valorice,
- valori materiale,
- valori spirituale,
- valori în sine,
- valori intrinseci,
- valori absolute,
- valori relative.
Ceea ce este sigur în legătură cu valorile, acestea ies în evidență cu prilejuri foarte exacte, acolo unde comparațiile sunt evidente, iar rezultatul plasării pe o anumită scară ierarhică este fără niciun dubiu. Un român care devine campion olimpic, este în mod cert o valoare. Calitățile sale excepționale îl diferențiază de ceilalți semeni ai lui, iar recunoașterea are la bază o performanță exact măsurată, fără drept de a fi contestată, actul sportiv desfășurându-se sub ochii a milioane de privitări.
Un tânăr care începe vreo zece facultăți fără a termina vreuna, dar pe cea de-a XI-a o termină cu chiu cu vai și susține și un doctorat care se dovedește 100% plagiat, evident este o nonvaloare, dacă prin teză de doctorat valoroasă se înțelege una care aduce soluții noi, originale și validate experimental pentru o problemă nouă. Autorul unei astfel de teze este un om valoros. Opusul ei, etza plagiată, are în spate un personaj căci autor nu se numește, care este în mod real o nonvaloare.
Deci, fiecare dintre noi identifică destul de ușor dacă are în față un om valoros sau dacă persoana din fața sa este o nonvaloare. Un om care este tinichigiu auto și este șomer este o nonvaloare pentru că nu știe meserie și pe deasupra este bețiv sau hoț. Un electrician auto care repară excelent instalațiile de la mașinile cu care vin clienții este o valoare, căci știe meserie și om face și foarte bine.
(19 aprilie 2018)
No comments:
Post a Comment