Plânge UDREA, plânge BICA

Cântecul Foaie verde plop uscatu, a lui Adrian DAMINESCU are versurile:

Păi foaie verde plop uscatu,
Plânge Ardealul și Banatul,
Măi bade, măi!
Plânge Ardealul și Banatul
Moldova și tot Regatul,
Măi bade!

Din Constanța pân' la Cluj
Și din Giurgiu pân' la Ruji1,
Varsă țara lacrimi grele,
Găurind pământ cu ele,
Măi, măi, măi frate, măi!

Eu sunt departe, n-am ce face,
Eu sunt departe, n-am ce face,
Mă gândesc și-s ca pe ace,
Măi bade!

Stau și plâng ca o muiere
Că să-mi ajute n-am cui cere,
Păi să-mi ajute n-am cui cere,
Să-mi ajute n-am cui cere,
Măi, măi frate, măi!

Și mă gândesc la țara mea,
Și mă gândesc la țara mea,
Mi-am pierdut și liniștea,
Măi, măi frate, măi!

Am și bani, am și muiere,
Dar am pe limbă gust de fiere,
Păi am și bani, am și de toate,
Dar nu mă simt în libertate,
Măi, măi frate, măi!

Păi, noi românii suntem mândri,
Păi, noi românii suntem mândri,
Măi bade, măi,
Ne fălim cu orișice,
Dar, de fapt, n-avem cu ce,
Păi ce-am făcut cu viața noastră?
Am dat totul pe fereastră,
Măi frate, măi!

Și ne fălim că nu vindem țara
Și ne fălim... nu vindem țara,
Măi, măi frate, măi!
Dar sunt sute de haini
Car' ne-o vând pe bani străini,
Iar românii-s milioane,
Iar românii-s milioane,
Stau și plâng și mor de foame,
Măi, măi tată, măi!

Pornind de la acest cântec, am compus versurile:

Păi foaie verde plop uscatu,
Plânge UDREA cu tot natul,
Măi bade, măi!
Plânge UDREA-n Costa Rica
Că merge la mititica,
Măi frate, măi,
Și cu ea plânge și BICA,
Că merge la mititica,
Cum că n-au făcut nimica,
Măi tată, măi,
Plânge UDREA azilantă,
Păguboasă și perdantă,
Măi frate, măi,
Plânge UDREA ca bunica,
Taman de prin Costa Rica,
Uitată de T. bădica,
După gențile lăsate,
După vremile bogate,
Măi, bade, măi.
...............
Cântecul a fost interpretat magistral  în duet de Adrian  DAMONESCU și Irina LOGHIN.
Restul se adaugă după dorință, căci unele i se potrivesc la perfecție, precum:

Păi, noi românii suntem mândri,
Păi, noi românii suntem mândri,
Măi bade, măi,
Ne fălim cu orișice,
Dar, de fapt, n-avem cu ce,
Păi ce-am făcut cu-atâtea taine?
Am dat totul doar pe haine,
Pe pantofi, genți, diamante,
Veritabile calmante,
Măi frate, măi!

Încheierea trebuie musai să fie:

Și ne fălim că nu vindem țara
Și ne fălim... nu vindem țara,
Măi, măi frate, măi!
Dar am fost printre haini
Ce-au vândut-o la străini,
Iar românii-s milioane,
Iar românii-s milioane,
Stau și plâng și mor de foame,
Măi, măi tată, măi!
Dacă aveți voce, luați muzica lui Adrian DAMINESCU și dați-i drumul!
Nu sunt poet. Doar m-am dedulcit și io, așa.
(14 aprilie 2018)