Migrația popoarelor

De câțiva ani Europa se confruntă cu migrația a milioane de oameni care și-au lăsat casă, masă și pământul pentru a pleca în pribegie, datorită:

- războaielor,

- sărăciei,

- opresiounii,

- secetei,

- foametei,

- nenorocirilor,

- catastrofelor,

- molimelor,

- închsorilor,

- torturilor,

- climei.

Numai situațiile extreme îi fac pe oameni să plece în pribegie, mai ales când la ei aveau o situație bună care le permitea să aibă:

- casă,

- confort,

- serviciu,

- distracție,

- credință,

- liniște,

- familie,

- comunicare,

- sentimente,

- patriotism.

Este clar că cei ce-și părăsesc căminele caută să se stabilească unde situația le va fi prielnică, unde vor avea un acoperiș, posibilitatea să practice meseria pe care o știu, să trăiască decent, să se ocupe de educația copiilor, să practice credince religia cu care s-au născut, să fie oameni respectați, să uite durerea desrădăcinării și s-o ia de la zero. În concluzie, nimeni nu pleacă de unde trăiește dacă o duce bine, dacă este împlinit ca personalitate spre o altă destinație, decât numai dacă acolo găsește ceea ce în țara sa nu găsește. Numai așa se explică plecarea intelectualilor din România în timpul lui CEAUȘESCU. Ei nu erau migranți economici, ci migranți de conștiință sau migranți profesionali, căci în țara lor nu aveau libertatea de conștiință, libertatea de expresie și libertatea de a practica mesiria la cele mai înalte standarde.

Migranții de azi merg spre Germania sau spre Austria și nu se opresc în România sau Bulgaria pentru că Germenia și Austria le asigură șansa de evoluție la cotele pe care și le-au imaginat și pentru care ei au riscat extraordinar de mult pentru a ajunge acolo. Toate sacrificiile făcute de ei au un scop bine definit și numai așa se explică nivelul de concentrare a migrației spre cele două țări, deși Suedia, Anglia și Italia sunt de asemenea destinații, așa cum Grecia sau Spania sunt destinații și ele.

Cu atât mai mult, acum nu se verifică ipoteza aceea aberantă a vidului de populație din teritoriul vechii Dacii, căci istoria nu consemnează nici războaie civile, nici cataclisme, nici molime care să-i facă pe locuitori s-o ia la goană și să-și lase pământurile lor mănoase, animalele lor, confortul și mai ales viile și livezile de pruni, știut fiind că daci erau iubăreți foc.

(11 aprilie 2018)