Remarcam în vremurile de demult când Dani DIACONESCU ocupa nopțile unei anumite categorii de telespectatori, că se inventase un proces numit OTeVizare, după denumirea televiziunii OTV, patronată de acesta. El luase obiceiul de a transmite înmormântările unor interlopi, dar și pe cele ale unor personalități. Dacă la nunți se emit pretenții de drepturi de filmare și de transmitere, la înmormântări fiind costurile zero, tentația este ,mare. Numai așa se expplică faptul că toate televiziunile se năpustesc pe la cimitire să facă transmisiuni live de la înmormântări sau de la priveghi. Nu vreau să dau o listă cu astfel de evenimente. Dacă este vorba de un cânăreț sau o cântăreață de muzică populară, dacă este e la Teatrul TĂNASE, dacă este vorba de un om politic, deja se utilizează rutine, costume și fraze standard, așa-zișii jurnaliști specializați în înmormântări știu să-și facă meseria. Intercalarea de spoturi publicitare în cadrul unor asemenea transmisii denotă eficiența, căci multă lume vrea să vadă din fotoliu o înmormântare. Sunt și bocitoare de profesie printre fostele colege ale defunctei sau defunctului, care dau bine și au și ele prilej să apară pe micile ecrane, dacă în meseriile lor sunt demult răsuflate, neinteresante și banale.
Dacă există înregistrări cu producții în care defunctul sau defuncta apar și sunt în proprietatea postului, utilizarea de exemplificări ocupă spații generoase, în care se intercalează reclame. Totul trebuie privit nu ca act de pietate, ci ca produs comercial, unde profitul este esențial.
(17 aprilie 2018)
No comments:
Post a Comment