România comunistă și frigul

Dacă unor străini li se povestește de cât frig am tras noi românii înainte de 1989, aceștia nu au puterea de a înțelege că în secolul al XX-lea așa ceva era posibil. Cu puțin efort, dacă mai se caută se va vedea că și în anul7523 de la facerea lumii, în România, țară membră UE, sunt localități unde oamenii stau în frig în apartamentele de la bloc, tot ca înainte de 1989. Cauzele sunt multiple, dar tot chestii de politici economice sunt și acum ca și atunci.

Înainte de 1989, în România comunistă frigul punea stăpânire pe:

- apartamente,

- sălile de clasă,

- cinematografe,

- sălile de teatru,

- birouri,

- întreprinderi,

- magazine,

- saloanele spitalelor,

- adică peste tot.

Ideia de microcentrală, de încălzire cu calorifere electrice sau cu flacăra aragazului devenise imposibil de pus în practică datorită penuriei de gaze, întreruperii curentului și costurilor mari. Existau ca soluții de avarie în apartamentele de la bloc:

- utilizarea de sobe pe motorină,

- construirea de sobe cu lemne,

- dublarea pereților interiori cu BCA,

- utilizarea de haine foarte groase,

- utilizarea sacilor de dormit termoizolanți.

Lipsa căldurii a dus la îmbolnăvirea a numeroși copii, la apariția mucegaiului pe pereți și la întreruperea activităților culturale, căci actul artistic devenea impropriu la temperaturi sub zero grade, când ieșeau aburii din gurile soliștilor sau instrumentiții cântau cu mănuși.

Fac eforturi mari să nu dârdâi de frig numai la gândul că atunci când intram în cazp sau în sala de curs, mă pătrundea frigul, deși eram cu mult mai tânăr și mult mai rezistent. Îmi aduc aminte că aveam cursuri la sălile 601 și 602 din clădirea veche a ASE. Aceste săli aveau geamuri cu tâmplărie metalică pe trei laturi. Era un frig îngrozitor. Cu scurgerea orelor, îmi dădeam seama că-mi pierd vocea, iar la ultimele ore deja făceam eforturi foarte mari să mai fiu auzit.

Cauza frugului era datorită unei gândiri primitive din punct de vedere economic, pentru că și alte țări erau comuniste, iar apartamentele clasei muncitoare de acolo nu erau opulente, dar nici mizere și adevărate ghețării triste, neprimitoare și neîncăpătoare.
România comunistă și frigul au făcut casă bună pentru că planificarea definea obiective exagerat de mari, a căror realizare avea la bază sacrificii imense pe care populația trebuia să le facă an de an, pentru a ajunge nicăieri.

(27 aprilie 2018)