Urmăresc de mult timp o serie de jurnaliști de pe la noi și observ că sunt bântuiți de:
- limite;
- incultură;
- spaime;
- sărăcie;
- vocabular;
- teme;
- fixism;
- arivism;
- superficialitate;
- groază;
- suficiență.
De aceea, tipul acesta de jurnaliști este ușor de manipulat, prin impunerea de teme pe care le dezvoltă obsesiv, ajumgând la cele mai absurde variante de soluții pentru probleme de-a dreptul banale. În dorința de a-și impune voința lor interlocutorilor pentru a obține răspunsurile dorite, unice, exacte și avantajoase temei impuse, insistă până la enervare, motiv pentru care unii mai și cedează nervos. Tema Sebastian GHIȚĂ, mai mult subiect de presă decât de justiție, a căpătat dimensiuni aproape apocaliptice. În dosare, Sebastian GHIȚĂ este acuzat că a condus fără permis, că a făcut niște falsuri, că a făcut o țâră de trafic de influență. Jurnaliștii l-au transformat pe Sebastian GHIȚĂ în deținătorul secretelor fundamentale, omul care deține piatra filosofală a răsturnării de situații și personaje cheie, un fel de soare dintr-un sistem planetar virtual, construit și alimentat taman de ei. Numai că nimic nu se leagă și subiectul Sebastian GHIȚĂ se fâsâie pe zi ce trece, devenind dintr-o bombă atomică o zeamă puturoasă, ușor mucilaginoasă, subțire, banală, enervantă și fără substanță.
(02 mai 2017)
No comments:
Post a Comment