Megalomania în comunism era regula care confirma ideia de progres în mintea coreenilor mai întâi, dar și în mintea lui Nicolae Ceaușescu. Dacă acolo era o bibliotecaă cu 2.000 de locuri, Nicolae Ceaușescu în megalomania lui a dorit o bibliotecă cu 4.000 de locuri. Și tot așa, a multiplicat fix orice. Posibilitatea de a construi ceva imens și inutil l-a determinat să accepte construcția aceea monstruoasă care purta numele de Casa Poporului, acum Parlamentul, ca să fie a doua clădire ca mărime din lume după Pentagon. În această ideie mediocră s-au înscris și acele clădiri hidoase, disproporționate și diforme, care apăreau la Pieptănari, în stapele magazinului Unirea sau în Vitan și prin Militari și care purtau numele generic de circ al foamei. Acolo, sub o cupolă uriașă, copleșitoare și amețitoare, cumpărătorii ar fi trebuit să cumpere alimente, legume, carne, brânzeturi dar multe, foarte multe semipreparate sau chiar mâncăruri gata gătite. Nicolae Ceaușescu imaginase niște fabrici de mâncare gătită care să ușureze munca oamenilor muncii, iar femeile să nu mai piardă timpul la bucătărie. El nu vedea cantine, ci niște oameni care cumpărau mâncare la sufertaș și mergeau acasă să mănânce fiecare în bucătăriile alea ale lor de 6 metri mătrați, înghesuiți ca sardelele. Ideia nu era rea, dar era tâmpită, știută apetența omului de a fura din materiile prime atunci când prepară câte ceva în restaurante, lucru care s-ar fi propagat și în fabricile de mâncare, cu siguranță. Comunismul a avut relele lui, iar mâncatul la troc era una dintre aceste rele. Mai lipseau uniformele cu nasture până-n gât ca lismul devenea o porcărie desăvârșită plenar.
Nu trebuie să spunem că n-am avut posibilitatea de a ne manifesta liber, de a scrie poezii și romane de înată clasă pentru a blama comunismul. Comunismul era de blamat prin circurile foamei care erau construcții inutile prin goliciunea vitrinelor și rafturilor lor. Vitrinele pentru carne erau goale. Vitrinele pentru brânzeturi erau goale. Vitrinele pentru legume erau cu cartofi murdari, cu verdețuri obosite, iar fructele exotice lipseau cu desăvârșire. În niciun fel nu trebuie blamat comunismul din cauza relelor lui pe care toți le știau și nimeni nu avea o atitudine critică, ba din contră, îl aplaudau pe Nicolae Ceaușescu ori de câte ori ieșea în public și cuvânta sau ori de câte ori se plimba prin diferite zone să viziteze realizări ale comunismului dansant. Absența disidenței a fost tiotală, noi neavând nici un Havel nici o Vondracikova și nici o Cartă 77 și nici un sindicat Solidaritatea cu forță. A existat SLOMR, dar izolat. A existat Goma, dar izolat. Vocile au fost singulare, dar după Decembrie 1989 s-a zis cu mare nonșalanță: din cât de puțini am fost, vai cât de mulți am rămas!
(19 mai 2017)
No comments:
Post a Comment