Sistemul educațional - timpul de joacă

Timpul de joacă la copii devine din ce în ce mai puțin pentru că aceștia:

- au teme foarte multe și dificile de rezolvat;

- merg la activități extrașcolare impuse de părinți;

- folosesc telefonul sau tableta pentru jocuri;

- participă la activități de socializare cu familia;

- cad ca secerați după multe ore de lucru intens.

Dacă maturii ar avea ceva mai mult creier și s-ar gândi ce să facă astfel încât copiii lor să nu urască școala ar proceda pe toate planurile la:

- reducerea severă a temelor de casă;

- scăderea activităților extrașcolare;

- a  crește timpul destinat jocului spontan;

- a mări timpul de relaxare a copilului;

- a lăsa liber copilul să se joace pur și simplu;

- a restricționa accesul la tabletă sau telefon;

- a încuraja socializarea cu alți copii liberi;

- a supraveghea de la distanță folosirea timpului.

În realitate, așa cum am mai spus, organul crează funcția, drept care lăcomia editurilor și a autorilor și a învățătorilor generează un lanț în care victimă este elevul. O carte ca să fie scumpă trebuie să aibă număr mare de pagini. Elevul ca să fie meditat, trebuie ca temele să fie foarte multe și grele. Numai niște părinți înspăimântați vor scoate banul din buzunar pentru a plăti meditații. Sunt profesori care spun părinților de la obraz că șansa copilului este meditația, iar unii dintre cei mai stupizi profesori se oferă chiar ei să-și mediteze elevii de la clasă. Mecanismele perfide create de a-l distruge pe elev prin suprasolicitare au la bază profitul autorilor, editurilor, profesorilor și nicidecum dorința cuiva ca elevii să fie din ce în ce mai performanți. Numai după ce vreo câîteva generații de elevi vor fi distruse de nepăsarea adulților și de lăcomia celor care gravitează în jurul sistemului educațional, se va trece la fapte care să aibă drept rezultat creșterea timpului de joacă al elevului. Numai un elev cu mintea limpede, neuzat va avea capacitatea de a fi creativ, de a nu mai fi robotul care execută fix orice i se comandă, așa cum se întâmplă acum. Cine are un pic de curiozitate vede de la o poștă că elevii de azi și tinerii de azi au mari carențe în a gândi liber, în a da soluții noi la probleme noi și doar se holbează și ridică din umeri atunci când sunt în fața neprevăzutului. Ei de fiecare dată spun că acel lucru nu l-au învățat, pentru că școala nu-i ajută să deprindă să se orienteze adcvat în situații noi, ci îi robotizează iremediabil, constant și cu ardoare.

În opinia mea cele 24 de ore ale unei zile din viața unui elev de clasele 0 -4 trebuie să se consume cam așa:

- 10 ore de somn obligatoriu;

- 4 ore la clasă;

-  1 oră cel mult cu făcutul temeleor;

- 2 ore de sport în aer liber;

- 3 ore cu masa și siesta;

- 4 ore de joacă, joacă, joacă.

În tot timpul, în afară de perioada în care copilul doarme, va trebui ca adulții să vorbească corect, să nu streseze pe copil și mai ales să-i creeze acel context favorabil dezvoltării personalității prin a-l lăsa să opteze asupra ceea ce are el de făcut, așa încât copilul să-și dezvolte personalitatea. Orice altă abordare nu vine să joace un rol activ asupra creativității copilului, ci-l robotizează.

(08 mai 2017)