Comunismul și cercetarea științifică

Comunismul a căutat să ajungă din urmă țările capitaliste și s-a intuit corect că acest lucru devine realizabil prin:

- învățământ de calitate;

- cercetare științifică;

- institute de cercetare puternice;

- cercetători de înaltă clasă;

- prin bani alocați cercetării.

În decembrie 1990 erau peste 150.00- de cercetători științifici, bașca profesorii din mediul universitar. Cercetarea se făcea în institute de cercetări și aici aș enumera IFA, ISPH, ICI, ITC, ICPE,ICECHIM, INCERC, ICEMENERG, IPIU și multe, foarte multe altele. Acolo intrau numai absolvenți de facultăți cu medii foarte mari, de peste 8,50 să zicem sau superpiloși.  Foarte mulți dintre absolvenții mei de informatică de excepție erau în ICI sau în ITC și ori de câte ori mergeam pe acolo îi întâlneam și mă mândream că le-am fost dascăl pe la programarea calculatoarelor.

Cercetarea științifică era cu caracter aplicativ și chiar mergea că marile combinate plăteai pe bază de contract să li se rezolve probleme. Vapoarele acelea imense s-au făcut mai întâi pe calculatoare ărin Centrul de Calcul al ASE, iar ICEPRONAV era clientul permanent pentru modelare și lucru pe IBM 360 în ASE. 

După revoluție multe dintre platformele industriale, fiarele veci ale lui Petrică au dispărut și o dată cu ele a murit și cercetarea pe bază de contract destinată rezolvării de probleme concrete. Cercetătorii au plecat către alte direcții sau în alte țări avansate unde mai este respect pentru cercetarea științifică. Salariile de mizerie din cercetare i-au dezarmat pe foarte mulți. Încercările de privatizare a cercetării au sfârșit lamentabil, fiind dominate de obținerea de clădiri care erau foarte bine poziționate. Și un actoraș a făcut o privatizare în cercetare, dar s-a ales praful de acel institut, căci imobilul era baza afacerii, nu cei vreo 20 de cercetători rămași.

Acum cercetarea științifică este numai ținută în viață prin niște finanțări ridicole, artificiale și pe teme nesemnificative, unde printr-o împărțire de tip egalitarist și comunist se încearcă să nu dispară cercetarea de la noi, deși ceea ce se face este cam pe cont propriu și contractele sunt între minister și nuclee de cercetători, dar salariile acestora din contracte sunt microscopice, penibile, fluctuante, jenante, umilitoare și nefirești în raport de câtă carte știu cercetătorii care fac știință.

(20 mai 2017)