Mediocrația

Așa cum este cuvântul meritocrație, trebuie construit și cuvântul care se referă la rolul mediocrității în evoluția societății. Încă nu se definește cu claritate mediocritatea și nu sunt stabilite trăsăturile oamenilor mediocrii. În școală se vorbește de elevii mediocrii, încadrând aici pe cei care obțin numai note de 5, 6 și uneori și 4, dar mai rar. Cel mai des, indiferent de eforturile făcute, elevii mediocrii nu se ridică deasupra notelor de 5 și de 6, fără a ajunge să obțină note de 7 sau de 8, niciofată notele de 9 sau de 10 nu le sunt accesibile nici în visele lor cele mai colorate.

Mediocrația este acea atitudine prin care se stabilește o ierarhie a celor mediocrii în ideia de a accede la poziții care cer resurse și cunoștințe cu mult peste potențialul lor, limitat din punct de vedere nativ. Dacă se consideră o problemă și o colectivitate foarte neomogenă și foarte numeroasă și dacă toți membrii colectivității o rezolvă dintr-un foc cum se zice, problema este considerată ca fiind simplă sau ușoară.

Dacă se consideră o problemă și o colectivitate foarte neomogenă și foarte numeroasă și dacă numai 5% din membrii colectivității o rezolvă dintr-un foc cum se zice, problema este considerată ca fiind dificilă.

Dacă se consideră o problemă și o colectivitate foarte neomogenă și foarte numeroasă și dacă numai 1% din membrii colectivității o rezolvă dintr-un foc cum se zice, problema este considerată ca fiind foarte dificilă.

Dacă se consideră o problemă și o colectivitate foarte neomogenă și foarte numeroasă și dacă niciunul  din membrii colectivității nu o rezolvă  se zice că problema este considerată ca fiind cu nivel de dificultate exagerat de ridicat și depășește nivelul de pregătire al membrilor colectivității. 

Mediocrația vizeză ierarhizarea pentru membrii unei colectivități în care membrii soluționează probleme cu nivel de dificultate cu mult sub medie, probleme ce corepund unor tipuri pentru care există șabloane în care doar se înlocuiesc valori, iar calculele urmează pentru toate problemele de același tip, fix, aceiași pași.

Tot timpul trebuie ținut seama că mediocrii formează colectivități destul de numeroase, se coalizează repede și se trag unii pe ceilalți spre a ocupa poziții importante în societate, poziții incompatibile uneori cu resursele limitate de care ei dispun. 

Mediocrii au în comun următoarele trăsături:

- nereușitele lor se datorează întotdeauna altora;

- resursele puse la dispozișie de ceilalți tot timpul sunt insiuficiente;

- amână la nesfârșit finalizarea unor lucrări pe care alții le fac rapid;

- nu suportă critici sau evalări bazate pe criterii general-valabile;

- nu vin pregătiți la întâlnirile fixate chiar de ei;

- lansează zvonuri halucinante și informații false fără a și le asuma;

- denigrează pe toată lumea cu nionșalanță.

De regulă o persoană își atinge nivelul maxim de mediocritate numai și numai atunci când direcția pe care merge este total greșită. Un afon nu va cânta niciodată binișor, iar el dacă era lăsat să joace fotbat, probabil o făcea în mod genial. Așa, în loc de un fotbalist genial, păriunții au un tenor mai mult decât mediocru. Tot așa apar situațiile în care copiii sunt puși să facă lucruri pe care ei nu doresc să le facă sau nu au vocație să le facă sau pur și simplu, nu au caracteristicile fizice și intelectuale să le facă. Am văzut la ONB balerine grase într-un spectacol unde soprana Elena MOȘUC strălucea. Și acelea erau victimele ambițiilor unor părinți care doreau să se realizeze ei înșiși direct prin odraslele lor. În loc de niște croitorese perfecte sau infirmiere apreciate prin calificative la superlativ, au reușit să obțină doar niște dansatoare mediocre.

Este deosebit de trist faptul că fiecare om, genial în felului în a face un anumit lucru, este împins de părinți sau de o parte a societății s-o ia pe căi greșite și să facă lucruri care nu-l atrag, în silă, de umplutură, fără pasiune, din plictiseală, fără eficiență și mai ales de slabă calitate. Fiecare om doar un lucru ar avea abilități să-l facă genial. Rămân celelalte N posibilități de a face lucruri fără tragere de inimă, fără talent, fără pricepere, fără profesionalism, adică probabilitatea de a fi mediocru este îngrozitor de mare, p = N / (N+1). Dacă N tinde către infinit, șansa de a fi mediocru este asemeni bastonului de mareșal în ranița oricărui soldat. În acest context, probabilitatea q de a face exact ceea ce omului i se potrivește mănușă este foarte mică, să nu spun zero, că aș invita la un pesimism iremediabil și la o tristețe cât universul de mare seacă și de amară.

(13 mai 2017)