Mi-ar fi plăcut ca unul dintre trepădușii lui Manea MĂNESCU să se fi învrednicit să scrie acum la ceas aniversar pentru semicentenarul Facultății de Cibernetică Economică, o carte dedicată lui. Eu nu am fost câtuși de puțin trepădușul lui Manea MĂNESCU, ba din contyră, la o intersecție a mea cu el în 1972, respectivul mi-a făcut un rău așa de mare că nu l-am iertat niciodată și nici nu l-au uitat, deși m-am purtat civilizat, fără a da cu pietre, mai ales după 1989.
Cei care ar fi trebuit să scrie despre Manea MĂNESCU ar fi fost:
- cei din Centrul de Calcul care i-au stat aproape, iar cine are curiozitatea să intre în detalii vor vedea cam care au fost șefii de sectoare de acolo, care au lucrat articole împreună cu el, cine a fost prin colective redacționale sau de organizare a conferințelor sau simpozioanelor patronate de acesta;
- doctoranzii săi, pe care i-a acceptat numai după ce erau nenumărate filtre și după ce alții făceau muncile ingrate de a răspunde afirmativ tuturor întrebărilor pe care Manea MĂNESCU le punea referitoare la stadiile în care se află doctoranzii săi, știut fiind faptul că Manea MĂNESCU nu accepta rateuri din nicio parte;
- colaboratorii de ocazie, inși cărora le plăcea la nebunie să-l pândească la lift la etajul 4 din Macedonski, să dea mâna cu el sau să intre forțat în poze, căci a arăta o poză în anturajul lui Manea MĂNESCU echivala cu a primi puteri foarte mari prin transfer indirect de notorietate;
- vulgul care n-are ce face și vrea să se bage în seamă, căci mergând la arhive, discutând cu martori oculari, cu contemporani de-ai lui Manea MĂNESCU vor găsi toate elementele care să le permită a scrie 150 de pagini, cu poze și cu font suficient de generos, despre acesta.
Mulți nu o fac pentru că nu au depășit stadiul fricii ancestrale de propriul lor trecut, de anii în care gravitau în jurul unui personaj pe care societatea încă îl judecă foarte aspru, pentru ceea ce a făcut în plan politic în jurul lui 22 Decembrie 1989 și nu pentru viața lui, pentru opera lui, durabilă, solidă și cuprinzătoare: o facultate, 3 clădiri, o catedră, o facultate, o disciplină și o revistă ISI, de care se bucură multă lume și cu care se mândresc și mai mulți. Cred cî mă voi gândi serios la a scrie o carte, ceva de genul Viața și opera lui Manea MĂNESCU. Probabil merită să arunce în mine cu noroi unii, dar la vârsta și la poziția mea nu mai contează aceste detalii minore. Cine intră pe ionivan.ro și alătură acolo la căutare numele lui Manea MĂNESCU, va găsi suficiente materiale din care să rezulte că nu sunt debutant în a trata acest subiect și chiar își va da seama că o structură a cărții o am deja, dar dacă vor apare chiar și o mie de cărți despre acesta, tot nu ar fi de ajuns, pentru că gagiul merită.
(08 mai 2017)
No comments:
Post a Comment