Comunsimul profitorilor

După revoluția din Decembrie s-a văzut adevăratul profil comun al membrilor de partid, care-și ziceau că ei au fost membri de partid doar cu carnetul, dar ei nu au crezut nicio clipă în comunism, că ei nu s-au identificat cu idealurile comuniste, etc., etc. etc. Eu am cunoscut astfel de mâncători de cacao și nici nu mă mir că s-a prăbușit comunismul instantaneu în câteva ore în seara zilei de 22 decembrie 1989 de parcă n-ar fi fost niciodată. Știu doar că în mediul universitar numai un membru de partid era promovat șef de catedră, prodecan, decan sau prodecan sau prorector și mai abitir rector. La prime, la promovări pe posturi didactice un membru de partid era prioritar. La susținerea unui doctorat, avizul Comitetului Municipal al PCortantă chiar decât teza însăși. Cine era pe la postid în structurile de secor, de oraș, de municipiu sau CC sau și mai sus, avea acces la:

- magazine excepțional garnisite cu de toate;

- cantine cu mâncăruri la prețuri simbolice ca acum la Parlament;

- vile de protocol în stațiuni pitorești, gratis sau la prețuri modice;

- excursii în străinătate plătite de stat sau cu ff mici contribuții;

- posturi în comerțul exterior pentru odrasle;

- prime consistente pentru te miri ce servicii;

- decorații care ofereau scutiri și alte beneficii;

- policlinici și spitale cu medicamente interzise vulgului;

- alte și alte avantaje care făceau atractive funcțiile politice.

Comuniștii în cea mai mare parte erau oamenii calculelor, ai profitului imediat sau pe termen lung, exact cum se întâmplă azi cu politicienii care nu se mai dezlipesc de scaune. Cei care au fost idealiști, acum cred că au fost corecți cu ei și cu societatea și suferă în tăcere că nu au profitat și ei cât de cât de pe urma pozițiilor ocupate. Dar ei, au mulțumirea că au pus umărul la clădirea societășii socialiste multilateral dezvoltate. Uneori își dau coate privindu-i pe milionarii de carton care se lăfăie mușcând din ceea ce poporul a realizat, iar au de ce să-și bată joc, cu dispreț, cu veselie și cu gândul că sunt zmecheri exact așa cum au fost dintotdeauna, adică profitori, mai pe românește.
Comunsimnul profitorilor era populat de cei care acum ei  își zic milionari, dar de carton le zicem noi. Ei știau să obțină multe avantaje pentru ei, fără a face nimic efectiv, ci doar dând din gură și oriebtându-se în câmpul tactic al politicii. este o eroare să credem că socialismul a fost rău identificându-l prin ceea ce spun unii ca fiind cenzură, lipsă de libertate, înregimentare, căci toate acestea erau făcute nu de comunism, ci de comuniști și nu de comuniști în general, ci de x sau y sau z care erau bântuiți de spaimele unor decizii din care și-ar pierde scaunele și de aceea ca și azi, temporizau, amânau și nu făceau nimic, iar la termenele de scadență dădeau vina pe alții sau invocau condițiile obiective, ca și acum, când de 30 de ani nu mai există nici comunism și nici comuniști, ci oameni pur și simplu cu caracterele lor, de multe ori mici și meschine.

(19 mai 2017)