Comunismul a reușit multe, dintre care coruperea de conștiințe a fost lucrul bine meșteșugit. Banii au un rol important și succesul bazat pe bani a reprezentat dintotdeauna arma sigură de a corupe talente, conștiințe, oameni și suflete. Numai așa se explică abundența celor care scriau poeme dedicate partidului, patriei, eroilor comuniști, zilelor mărețe, realizărilor sublime și epocilor de-a dreptul de aur sau din alte metale speciale care să nu coclească. De asemenea, prin poezie a fost exacerbat și cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu, știut fiind faptul că poeții nu mai conteneau în a-i ridica osanale, în a-i dedica poeme dintre cele mai lungi și mai libidinoase prin slinoșenia linsăturilor, pupăturilor și limbășelilor.
În școală am învățat poeme de un simpleism sfidător, dar care musai trebuiau memorate pentru a obține note de promovare, nu ca acum când elevii turuie o jumătate de oră despre Miorița, fără să fi citit poemul, darmite să fi memorat oarece versuri din el.
Erau nenumărați poeți care au luat Premiul de Stat, foarte bănos și care și-au publicat poeziile în manuale, nefiind ei cei mai mari, exact cum se întâmplă acum cu poeței umflați cu pompa prin diferite mijloace artificiale, și atunci ca și acum non-valorile erau foarte zgomotoase și mai ales, foarte virulente în nimicnicia lor galopantă.
poemul cu partidul e-n toate, poemul cu ce-i patria sau cel cu eroi ce rumenirăți zoii sau banalitățile cu Vuving sau lacrimogenele versuri cu tu fată dobrogeană sau câte și mai câte că mă apucă jalea gândndu-mă la câtă maculatură s-a stricată și câtă cerneală a curs pe acele porcării cu p mare, care azi fix nu mai înseamnă nici cât o ceapă degerată.
Așa era comunismul, o convenție prost corită, cu oameni netalentați, ridicați din popor dar și cu scriitori mari pervertiți la noile vremuri, pentru a-și apăra statutul și pentru a continua să publice. Să nu uităm niciodată că Arghezi a fost scos din literatură, iar Blaga a trăit o adevărată dramă, în timp ce Toma, Beniuc, Deșliu, Banuș, Porumbacu și alții tot așa de mediocrii se lăfăiau în jurul mesei cu bucate alese, iar partidul le arunca și lor câte un dumicat muiat în sosuri purulente. Acum slugile sunt plimbate cu avionul și li se aruncă dumicații din limuzine sub forma unor stipendii babane. ce păcat că poporul n-a avut puterea să-i arunce pe toți cei care au slujit dictaturile la coșul de gunoi, fără drept de apel, chiar dacă modul lor de a o face a post pana și cuvântul otrăvit.
(19 mai 2017)
No comments:
Post a Comment