Caricaturi informatice

Multe aplicații informatice funcționează pe principiul caricaturilor informatice pentru că:

- generează eforturi cu mult mai mari decât se lucra pe sistem manual;

- sunt greoaie și neprietenoase;

- au carențe structurale, din cauza proastei proiectări;

- încalcă principii elementare ale prelucrării pe calculator;

- nu sunt adaptate la eliminarea restricției de capacitate de stocare a informațiilor;

- reprezintă generașii învechite de software datorate conservatorismului programatorilor.

Voi veni cu trei exemple.

Primul exemplu: pe plicurile trimise clienților în care sunt date facturile de plată a serviciilor și utilităților  apare la adresă Dl/Dna, ceea ce arată o gravă carență de proiectare. Se știe că datele ce sunt scrise acolo nu sunt picate din cer, ci introduse de un operator, iar la întocmirea unui contract pe baza căruia se va face facturarea, cu siguranță există un CNP de unde se deduce care este sexul celui căruia i se adresează scriloarea, deci numai testul acelei prime cifre din CNP va conduce la selectarea lui Dl. de Dna. Numai că pentru această abordare trebuie un pic de creier, ceea ce lipsește unor analiști de sistem informatic, în general persoane mult prea pline de ele ca să mai abordeze detaliile. Numai că buturuga mică răstoarnă carul mare, iar aprecierea mea la ceea ce văd scris pe plicurile adresate mie mă conduc la o concluzie simplă: nene, vau cât de proști mai sunt...

Al doilea exemplu: la aplicația ălora stupizi de la CNADR cu vinietele criteriul de trimitere somații în modul cel mai vulgar posibil, criteriul de regăsire al mașinii nu este codul cel mai stabil, adică numărul și seria motorului, ci numărul pus în circulație. Aveam o vinietă luată pe un an. Am schimbat numărul mașinii după ce s-a terminat leasingul. Numai că vinieta nu mai era valabilă deși eu circulam cu același autovehicul și nu trecuse anul de când o plătisem. Dovada că ei au un sistem informatic de cacao este dată de faptul că în justiție am avut soluție favorabilă. Cum nu avem autostrăzi, ă întreb de ce am avea un sistem informatic scris cu cap. Este sortimentul care acolo nu se practică.

Al treilea exemplu: este dat de neacceptarea ideii că cineva mai și greșește. În cazul meu, cineva s-a uitat la mine și a scris la rubrica culoarea ochilor: căprui. Cu o a doua ocazie, altcineva s-a uitat la mine și a evaluat culoarea ochilor mei ca fiind albastri. Eu știam că nu se schimbă cu una cu două culoarea ochilor, cum nu se schimbă nici grupa sanguină. Era normal, ca la reitroducerea unor date să se producă și o validare și acolo unde datele nu coincit, în timp real să se facă și corecțiile.

Pe mine, ca individ care mi-am trăit traiul printre tot felul de hârburi informatice, mă amuză să văd că acum în 2017 se fac asemenea greșeli impardonabile. Să nu mai zic nimic de cei pentru care redundanța e confundată cu umilirea cetățeanului, iar indolența actualizării în baze de date este transferată injurios clienților de către funcționari idioți. Am dovezi.

(29 mai 2017)