Pe mine mă deprimă tot ce începe cu tot felul de restricții. Când văd un afiȘE cu: ACCESUL INTERZIS sau cu INTERZS A CĂLCA PE IARBĂ sau WC PENTRU SALARIAȚI sau PARCAREA INTERZISĂ sau STAȚIONAREA INTERZISĂ trăiesc niște momente aproape deprimante. Așa stau lucrurile și în cazul dietelor care încep în primul rând cu ce NU AI VOIE SĂ MĂNÂNCI.
În 24 mai 2017 am întâlnit un doctor care mi-a scris pe o foaie de hârtie MAI ÎNTÂI ce am voie să mănânc ÎN CANTITĂȚI FĂRĂ RESTRICȚII.
Abia ceva mai târziu, gradat a introdus și restricții, pe care le consider rezonabile, pentru că știu ce am voie să mănânc oricând, oricât și oriunde. Deși au apărut și restricții la acel oricând, totul mi s-a părut mult mai flexibil și mai omenește, adică, mult mai realist, convingător și acceptabil.
În sfârșit am găsit un om care știe cum se pune problema, căci a soluționa orice problemă pornește de la cum se prezintă problema. Cine vrea să mă sperie, nu are nicio șansă să continue cu mine, mai ales că 2 + 2 = 4 și cu și fără dietă, că pământul se învârtește în jurul soarelui și cu și fără dietă și tot așa.
Se consumă în orice cantitate, oriunde și oricând: lobodă, urzici, spanac, napi, ridichii, castraveți, andive, adrei gras, gogoșari, vinete, fasole verde, varză, ciuperci, ceapăsalată, țelinăroșii, anghinare, conopidă și gulii. Mai sunt multe, multe alte legume, dar acestea sunt suficiente la o adică. După un castron imens cu salată verde, după o salată de varză cu lămâie sau după o salată imensă de andive, orice altceva nu mai vine decât să completeze, nu să umple.
(28 mai 2017)
No comments:
Post a Comment