Lui Manea MĂNESCU i se zicea sfinxul cam în toate cercurile, dar pe șoptite, pentru că sunt sigur, că nu i-ar fi plăcut să audă în urma lui așa ceva. Când apărea în public, saluta și dădea mâna cu toți cei care îi erau în cale prin poteca dintre rândurile de scaune așezate pe de o parte și pe alta, în drumul său către tribună. Mulți dintre cei cu care dăduse Manea MĂNESCU mâna, ziceau că nu se vor mai spăla pe mâini o lună de zile.
Când Manea MĂNESCU ajungea la tribună, de cele mai multe ori, fiind personajul principal, avea rezervat fotoliul din mijloc, se așeza și-i privea drept în ochi pe cei din sală. Nu obișnuia să-și miște capul nici la dreapta, nici la stânga. De aceea i se zicea sfinxul. Privea imperturbabil, fix și pătrunzător, probabil evalăîndu-i pe cei din fața lui, cu cuvinte măgulitoare, pentru că nicviodată nu l-am bănuit a fi altceva decât o persoană superioară, pozitivă și înțelegătoare.
După câteva cuvinte interesante, alocuțiunile scurte și lemnoase ale unora curgeau pe bandă rulantă, după care era invitat Manea MĂNESCU să ia cuvântul. El, trecea în revistă aportul hotărâtor al secretarului general, al tovarășei, folosind cuvinte ușor ditirambice, după care venea cu propriile-i idei legate de muncă, de calitate și mai ales de triade, binoame și alte construcții dragi lui. Și când vorbea tot ca un sfinx era, căci imobilitatea feței era desăvârșită, nimeni neavâd nicio șansă să identifice gânduri ascunse sau intenții nedeclarate ale acestui om.
Lui Manea MĂNESCU i s-a zis sfinxul, pentru că avea poziție de sfinx ori de câte ori apărea în public. El a stat prea mult în ședințe, mai ales fiind în prezidii. Acolo ori se doarme, ori se cască, ori se iau notițe, ori se scarpină la ceafă, ori se bagă deștele-n nas. Cel mai bine este să privești spre publicul din sală cu respect și cu compasiune sau cu aroganță.
Lui Manea MĂNESCU i s-a zis sfinxul, pentru că avea poziție de sfinx ori de câte ori apărea în public. El a stat prea mult în ședințe, mai ales fiind în prezidii. Acolo ori se doarme, ori se cască, ori se iau notițe, ori se scarpină la ceafă, ori se bagă deștele-n nas. Cel mai bine este să privești spre publicul din sală cu respect și cu compasiune sau cu aroganță.
Acesta era Manea MĂNESCU, cel de la care cibernetica economică aștepta enorm și a oferit cu mult mai mult decât oricine ar fi crezut că cineva este să facă vreodată. Răsplata primită a fost nulă.
(09 mai 2017)
No comments:
Post a Comment