Acum, cel mai ușor este să pui pe butuci ceva prin metode simple și fără costuri mari. Atacurile cibernetice sunt modalități sigure de a duce la disperare:
- bănci;
- baze militare;
- fabrici;
- hidrocentrale;
- centale atomice;
- nave aeriene;
- guverne;
- sisteme de radar;
- comunicațiile.
Există o întreagă teorie legate de:
- cine face atacuri,
- cum se fac,
- de ce se fac,
- gravitatea atacurilor,
- costurile implicate,
- cine sunt cei atacați.
Foarte multe lucruri nu se spun și nu se vor spune vreodată pentru că motivele sunt dintre cele mai diverse, dar toată lumea înțelege despre ce este vorba. Acum prea puțini mai sunt cei care dezvoltă solitar tehnologii corespunzătoare atacurilor cibernetice. Tehnologiile sunt așa de sofisticate și fisurile în sistemele informatice sunt așa de dificil de identificat, încât cei care se dedau la atacuri cibernetice de anvergură sunt deja posesorii unor cunoștințe de top și dispun și de tehnică avansată. Acum în contextul în care internetul este inundat de aplicații opensource cât cuprinde, cine știe meserie are de unde alege exact ceea ce are nevoie pentru a construi arme extrem de eficiente în cybersecurity. Ceea ce trebuie știut este legat de faptul că antidotul trebuie să ne ducă la oul lui Columb, adică pentru a contracara orice atac cibernetic, maiîntâi trebuie luate măsuri foarte simple și foarte eficiente. Una dintre ele este a separa intranetul de internet 100%. Cunoscătorii știu despre ce vorbesc, iar cei atacați știu că lasă privirea în pământ din cauză că n-au făcut acest lucru simplu și elementar. Și hackerii sunt stratificați pe generații, iar primitivismul amatorist este depășit demult. E ca în bancul, cine n-are bătrâni să-și cumpere. Cine n-are hackeri, neapărat să-și cumpere sau să-i coopteze în echipe de securitate informatică. Ei sunt creativi și au o perseverență neimaginabilă în a încerca variante.
(14 mai 2017)
No comments:
Post a Comment