Despre maître de cybernétique Eugen ȚIGĂNESCU am luat decizia abia azi 12 mai 2017, după ce am discutat cu profesorul Ion SMEUREANU când am vorbit despre ziua de joi 04 mai 2017, când s-au aniversat cei 50 de ani ai Facultății de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică și el mi-a vorbit despre cel pe care eu îl consider maître de cybernétique, adică despre profesorul Eugen ȚIGĂNESCU, pentru care cuvintele mele sunt prea sărace, pentru a reda ceea ce trebuie despre el.
prima întâlnire cu profesorul Eugen ȚIGĂNESCU a fost în anul al IV-lea al studenției mele când a venit să-l înlocuiască pe profesorul Ludovic TÖVISSI la un curs de Calcul economic. El era un tânăr cadru didactic în Catedra de Cibernetică Economică și doctorand al lui Manea MĂNESCU. În anul
1972 și-a susținut cu succes în ședință publică teza de doctorat intitulată FOLOSIREA BALANȚEI LEGĂTURILOR DINTRE RAMURI ÎN ANAIZA STATISTICO-ECONOMICĂȘI STABILIREA PLANULUI DE PRODUCȚIE OPTIM AL UNEI RAMURI. Pe aceeași temă, maître de cybernétique Eugen ȚIGĂNESCU a scris și cartea BALANȚA ELGĂTURILOR DINTRE RAMURI împreună cu profesorul Ludovic TOVISSI, fostul meu conducător de doctorat, un adevărat titan al modelării cantitative în economie. Această carte am folosit-o intens atunci când am scris mai multe proceduri FORTRAN de lucru cu matrice rare de mari dimensiuni, pentru a-mi ușura lucrul ori de câte ori aveam de rezolvat probleme pe la contractele de cercetare. Împreună ei au mai publicat în 1976 în Editura științifică și enciclopedică lucrarea ANALIZĂ ECONOMICĂ MULTISECTORIALĂ, pe care am citit-o cu mare interes. Pentru mine, Ioan Eugen ȚIGĂNESCU, căci acesta este numele complet profesorului, a însemnat foarte mult atitudinea sa când a fost numit membru în comisia de sisținere a tezei mele de doctorat în 1977, teză pe care am susținut-o în 03 februarie 1978. Datorită unor aspecte extrem de bizare, generate de șeful meu de colectiv, dar și de alți factori tot așa de bizari, forte multă lume din Catedra de Cibernetică Economică avea rețineri de a accepta să fie membru în acea comisie. El a fost unul dintre marii curajoși, lucru pe care l-am admirat foarte mult, deși teza fusese validată în DCS și în ICI de specialiști adevărați ăn seminarii științifice, dar și prin nenumărate articole publicate în volumele unor conferințe beton. Referatul său a fost foarte favorabil, iar cuvântul său din ședință a fost extraordinat de important pentru mine și pentru cariera mea viitoare, căci în cuvinte alese și convingătoare a scos în evidență unele lucruri de care aveam mare nevoie în acea perioadă de restriște a vieții mele.
Maître de cybernétique Eugen ȚIGĂNESCU a urmat o carieră universitară specială, devenind începând cu anul 1985 decan al Facultății de Planificare și Cibernetică Economică, fiind primul decan din istoria facultății ales de Adunarea Generală a cadrelor didactice. Modul absolut corect și neafectat politic de a lucra, exact opusul unuia dintre prodecanii cu care a colaborat, a făcut la în zilele Revoluției din Decembrie 1989 decanul ȚIGĂNESCU să nu fie alungat, ci a lucrat cot la cot cu revoluționarii, în timp ce prodecanul politruc s-a evaporat în neant, ca să reapare după vro șase luni spășit și să-și pună cenușă-n cap. Fostul decan ȚIGĂNESCU s-a implicat activ în tot ce a urmat în zilele fierbinți ale Revoluției, fiind respectat atât de studenții revoluționari, de profesorii revoluționari, dar mai ales de mine, care în ziua de 25 decembrie 1989, taman când fusese împușcat Ceaușescu aveam interzus de a mai intra în clădirea Ciberneticii. Un coleg binevoitor, a zis că eu cel cu un ARO 244D am număr de la contrainformații, deoarece era 2-B-9016 și numerele care încep cu doi și au patru cifre, musai de acolo sunt. Nimeni nu dorea să dezlege misterul acelei interdicții. Numai profesorul Eugen ȚIGĂNESCU a spus adevărul, iar studentul revoluționar chemat a arătat cu degetul spre nemernicul meu coleg, fie-i numele de ocară în vecii-vecilor! Am admirat curajul profesorului Eugen ȚIGĂNESCU, curaj izvorât din caracterul și din educația sa de om drept, cu fruntea sus, așa cum era și cum a rămas tot timpul. Despre marele profesor Eugen ȚIGĂNESCU am scris destul de mult pe acest blog. Trebuie dată o simplă căutare după numele său și vor apare toate articolele unde am numai cuvinte de prețuire.
Mai multe date se află la pagina 25, în volumul intitulat FACULTATEA DE CIBERNETICĂ, STATISTICĂ și INFORMATICĂ ECONOMICĂ la SEMICENTENAR apărut la Editura ASE în primăvara acestui an, adică exact în 04 mai 2017, când a avea loc ediția a XVI-a a Conferinței Internaționale de Informatică Economică, el fiind una dintre personalitățile care au slujit acestă Facultate în cei 50 de ani de existență efervescentă, de succes și creatoare de valori autentice.
Vreau să scriu aici și ceva despre Eugen ȚIGĂNESCU, ca șahist, căci făcea parte din echipa de profesori alcătuită din Geo VASILESCU, Tavi ZAHARIA, Cornel CUȘA care în mica chițimie din fața sălii 2305 se întâlneau și încingeau partide de șah pe care le trăiau ciu pasiune de mari maeștri în liniște și zic eu într-o rezistență față de un regim care încătușease toate energiile creatora prin numeroasele restricții de cercetare, de publicare și mai ales de promovare pe funcții didactice superioare, cum ar fi cea de profesor universitar, neaprobată vreodată de cabinetul doi.
Mi-a plăcut atitudinea sa de schimbare a titlului unei lucrări care conținea sintagma cibernetică economică rezervată de Manea MĂNESCU, ceea ce a permis publicarea acelei lucrări, de a cărui titlu inițial fugeau tăți care știau că unele sintagme nu are dreptul să le folosească decât el, sfinxul, profesorul și academicianul, cel al cărui nume când era rostit, toată lumea îndrepta privirea spre cer.
Am amintiri cu totul speciale legate de profesorul Eugen ȚIGĂNESCU, despre bancurile excelente pe care el le spunea cu un anume tâlc, despre cum am fost împreună în 1988 să cumpărăm un porc de la un nene în apropiere de Fundeni și despre transporturile mele de legume din comune aflate în jurul Bucureștiului, din care numai dacă primeam de la clienții mei unele fără îngrășeminte, o punguță îi reveneau lui, pentru micuțul Vlăduț.
Să ne trăiești profesor, Eugen ȚIGĂNESCU!
No comments:
Post a Comment