Războiul generațiilor

Războiul generațiilor nu este recunoscut de nimeni. Se zice că el mocnește. Se zice că este pe față. În societate sunt în același timp mai multe generații.

Generația elevilor de elementară și de liceu este destul de numeroasă și unii cred că menirea ei este doar să învețe, ceea ce este po abordare extrem de simplistă.

Ciocnirile cele mai frecvente între generații apar între părinți și copii în probleme legate de:

• folosirea timpului sau mai bine zis, de irosirea lui;
• alegerea profesiei;
• bainii de buzunar;
• soluționarea de cereri extravagante;
• alegerea viitoarei partenere;
• decizii privind viitorul;
• plecări sau reveniri;
• divorțuri sau împăcări;
• educația nepoților;
• supremația în decizii.

De cele mai multe ori conflictele iau forme violente din care copiii ies șifonați că n-au încotro și ca în regula jocului nu au cum abuza de forța lor, dacă este superioară forței părinților. Am cunoscut o situație în care copilul a avut reacție, iar costurile au fost dintre cele mai mari pe care a trebuit să le plătească, datorită tragismului situației.

În opinia mea, războiul dintre generații este bazat pe faptul că niciuna dintre generații nu pleacă de la respectul calităților pe care generația adveraă le deține. Fiecare dintre generații își declină marile opțiuni și aruncă în luptă toate forțele, războiul trebuind să nu existe și resursele să fie dirijate spre alte direcții benefice. Fiecare are adevărul lui, iar adevărul celui mai puternic triumfă. Fiecare are dreptatea lui și dreptatea bazată pe argumentele forței triumfă. Numai că timpul este acela care schimbă raportul de forțe, dreptatea  și adevărul devenind de fiecare dată altele, cu expeditor sau destinatar schimbat. Atunci când generațiile se cunosc și se respectă, nu va fi vorba de niciun razboi, de nicio luptă și avantajele sunt de ambele părți, pentru că fiecare știe cum să procedeze pentru a-l feri pe celălalt de pericolele generate de ignoranță, omisiune sau redirecționare de mesaje perturbate, care sunt fie bârfe, fie zvonuri neprelucrate. Am cunoscut un membru al unei generații care considera că nu are ce discuta cu alt membru al celeilalte generații. Cân i-am propus să se întâlnească la o bere, fiecare l-a descoperit pe cel din fața lui, ca fiind cel mai bun prietem deși unul era cu 30 de ani mai tânăr decât celălalt, iar nivelurile lor de instruire erau cu totul diferite, cum total diferite erau și experiențele lor de viață.

(08 noiembrie 2016)