Șoferi care se supraevaluează

Eu mă știu pe mine. Am resurse limitate. Înseamnă că nu sunt în stare să fac nenumărate lucruri diferite în același timp. 

Când conduc nu vorbesc la telefon.

Când conduc nu butonez texte pe telefonul mobil.

Când conduc nu  vizionez filme.

Când conduc evit să caut diverse în geantă.

Când conduc nu mă gândesc la fundamentarea de decizii.

Când conduc nu port discuții cu cei de pe locurile din spate, întorcând capul spre ei.

Când conduc opresc mașina, fac pauze din când în când, beau o cafea, mă mișc.

Am stat de vorbă cu șoferi care îmi spun că pleacă de la Baia Mare de cu seara pentru a ajunge a doua zi să prindă ore bune de plajă la malul mării. Eu admir astfel de performanțe, dar nu aș face niciodată așa ceva, mai ales dacă înainte de a pleca spre mare seara, am avut o zi plină la servici și nu am apucat să mă odihnesc.

Niciodată nu am plecat la drum fără să fiu odihnit ca lumea.

Niciodată nu am plecat la drum fără să știu traseul.

Niciodată nu am plecat la drum fără să fac pauze de cafeluțe și de mișcare.

Niciodată nu am plecat la drum în ideea de a conduce numai noaptea.

Niciodată nu am plecat la drum mai mare de 1.000 de Km cu mers doar pe zi.

Fiecare șofer își cunoaște potențialul, deci limitele. Dacă un șofer își forțează limitele este riscul lui, dar pentru mine, astfel de abordări nici nu le iau în considerare, indiferent care ar fi variantele de lucru, pentru că niciodată nu mi-am propus nici să-mi încerc norocul, deci nu joc la LOTO și nici să fac ceea ce nu am făcut altădată, adică să merg cu volanul în mână decât de la A la B, puncte pe care mi le-am stabilit ca fiind undeva la jumătatea limitei pe care o am, căci în mintea mea, nu intră zilele în sac, iar mâine va fi o nouă zi și dacă lucrurile decurg normal, va fi o zi frumoasă, plină de bucurii, nu de stres.

(04 iunie 2023)