Românii au o apetență remarcabilă pentru cenzură. Ei nu pot trăi fără cenzură. Cenzura curge prin venele românului. În vremurile comuniste, cenzura era ceva special și a devenit umbrelă pentru cei fără de talent, care justificau trecerea timpului prin literatura de sertar, care nu a existat niciodată, căci cei fără de inspirație erau cei acre se văitau peste tot că lucrează, dar cenzura nu permite publicarea capodoperelor lor nescrise de faăt.
În democrația noastră cea originală sau de cumetrie cum a fost numită metaforic, cenzura s-a dovedit a fi de inspirație occidentală, căci ceea ce s-a zis la centru, trebuia să fie însușit și pe meleaguri mioritice. La un moment dat, în numele democrației și al toleranței, cenzura a luat forme dintre cele mai aiuritoare, căci dacă exista tovarășul DULEA, acum există nenumărați domni DULEA, care mai de care mai DULEA decât DULEA, încât nimeni nu mai pricepe nimic, pentru că dacă înainte de 1989 se știa pe cine să nu superi, acum sunt așa de mulți cei care s-ar supăra, încât cenzura se instalează și pentru cele mai inofensive abordări ale unei probleme. A spune acum ceva ce nu este pe linia propagandei, este cu mult mai grav decât în vremurile de mult apuse. Se vedea de la o poștă că lucrurile nu merg bine, dar era un paznic de far mai mult sau mai puțin blondă care veghea și doar când tartorul a spus chestia cu statul mafiot, s-a vorbit cu subiect și predicat despre statul mafiot. Tot așa a fost și cu statul eșuat. Să nu mai vorbesc despre războiul din Ucraina, când problema teritoriilor nici nu există la București, ca problemă. Doar când se fac transmisii în direct de la Casa Albă, translatorul este obligat să traducă în timp real și așa mai aflăm și noi lucruri care în țările UE nu se spun căci operează tăcerea benevolă. Cenzura este fundamentul manipulării, din moment ce temele se înscriu într-o anumită linie și alte variante nu mai există în afara celei oficiale, preluată mecanic de aparatele de propagandă, prin propagandiști plățiți.
(06 septembrie 2025)
În democrația noastră cea originală sau de cumetrie cum a fost numită metaforic, cenzura s-a dovedit a fi de inspirație occidentală, căci ceea ce s-a zis la centru, trebuia să fie însușit și pe meleaguri mioritice. La un moment dat, în numele democrației și al toleranței, cenzura a luat forme dintre cele mai aiuritoare, căci dacă exista tovarășul DULEA, acum există nenumărați domni DULEA, care mai de care mai DULEA decât DULEA, încât nimeni nu mai pricepe nimic, pentru că dacă înainte de 1989 se știa pe cine să nu superi, acum sunt așa de mulți cei care s-ar supăra, încât cenzura se instalează și pentru cele mai inofensive abordări ale unei probleme. A spune acum ceva ce nu este pe linia propagandei, este cu mult mai grav decât în vremurile de mult apuse. Se vedea de la o poștă că lucrurile nu merg bine, dar era un paznic de far mai mult sau mai puțin blondă care veghea și doar când tartorul a spus chestia cu statul mafiot, s-a vorbit cu subiect și predicat despre statul mafiot. Tot așa a fost și cu statul eșuat. Să nu mai vorbesc despre războiul din Ucraina, când problema teritoriilor nici nu există la București, ca problemă. Doar când se fac transmisii în direct de la Casa Albă, translatorul este obligat să traducă în timp real și așa mai aflăm și noi lucruri care în țările UE nu se spun căci operează tăcerea benevolă. Cenzura este fundamentul manipulării, din moment ce temele se înscriu într-o anumită linie și alte variante nu mai există în afara celei oficiale, preluată mecanic de aparatele de propagandă, prin propagandiști plățiți.
(06 septembrie 2025)
No comments:
Post a Comment